Definiția cu ID-ul 40168:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TARABĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vînd marfa la tîrguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cîrciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab.