3 intrări
51 de definiții
din care- explicative (26)
- morfologice (11)
- relaționale (10)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIRE s. m. voc. Titlu cu care cineva se adresează unui rege sau împărat. – Din fr. sire.
sire sm [At: AR (1829), 2221/36 / V: (înv) sir / E: fr sire] (La vocativ) Termen de reverență cu care cineva se adresează unui împărat sau unui rege Vz maiestate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIRE s. m. Titlu cu care cineva se adresează unui cap încoronat (rege sau împărat). – Din fr. sire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIRE s. m. (Folosit numai la vocativ) Titlu cu care cineva se adresează unui cap încoronat (rege sau împărat). V. majestate. Ce-i lipsește lui Leșcinski? îl întrebă regele sved. – Sire, e prea june. NEGRUZZI, S. I 178.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIRE s.m. Titlu cu care se adresează cineva împăraților și regilor. [< fr. sire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIRE s. m. titlu cu care cineva se adresează împăraților și regilor. (< fr. sire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SIRE m. (cuvânt de adresare către un suveran) Maiestate. /<fr. sire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sire m. titlu dat regilor și împăraților (= fr. sire).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sire m. (fr. sire, lat. pop. *seior, d. nom. cl. senior. V. senior). Vorbă la voc. pin care te adresezi regilor și împăraților.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘIRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șură s. f.] – Lat. *sira.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURĂ2 s. f. v. șiră.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURĂ2 s. f. v. șiră.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sir2 sm vz sire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șir sn [At: ANON. CAR. V: (reg) (23) sir / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: refăcut după șire (pll șiră1)] 1 (Cu sens spațial) Mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă) Si: rând, șirag (7), (reg) ord1, șar1 (1). 2-3 (Cu sens spațial; îljv) În ~ (Care este) unul după altul, în rând. 4 (Îvr; cu sens spațial; îlav) De-a ~ul În coloană. 5 Șirag (11). 6 (Îs) ~ de mătănii Mătănii. 7 Rând dintr-un text scris sau tipărit. 8 (Rar) Lanț de munți. 9 Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva Si: (rar) șirag (14). 10 (Trs; de obicei lpl) Cusătură decorativă făcută pe mânecile sau pe piepții iilor. 11 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 (Reg; art.) Melodie după care se execută șirul (11). 13 (Cu sens temporal) Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Si: (pop) șirag (16). 14-15 (Cu sens temporal; îljv) În - (rar, la ~) (Care este) succesiv Si: consecutiv (1). 16-17 (Cu sens temporal; îal) (Care este) necontenit. 18 (Înv; îlav) În ~ (sau într-un ~) Imediat. 19 (Înv; îal) Numaidecât. 20 (Trs; îlav) De-a-n ~u Neîntrerupt. 21 (Trs; îal și îlav d-a ~u) Minuțios. 22 Succesiune genealogică. 23 (Trs; îf sir) Moment oportun pentru a acționa înaintea sau în urma cuiva, conform unei ordini reglementate, convenite. 24 Înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o realitate Si: coerență (1), curs2, fir (11), mers1. 25-26 (Îljv) Fără ~ (Care este) incoerent. 27-28 (Îljv) Cu ~ (Care este) coerent. 29 (Mun; îe) A ține ~ (de... sau la...) sau a-și ține ~ul A avea continuitate. 30 (Mun; îae) A avea coerență. 31 Succesiune ordonată a elementelor unui ansamblu. 32 (Mat) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. 33 (Blg; rar; îs) ~ filogenetic Serie constituită din totalitatea categoriilor de ființe, ordonate după gradul lor de evoluție. 34 (Lpl) Mulțime dezordonată Si: ceată1 (19), gloată (1). 35 (Mpl) Categorie (de persoane). 36 Sumă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șiră1 sf [At: GOLESCU, Î. 81 / V: (reg) (2-3) sâră, (1) șură / Pl: șire, (pop) șiri / E: ml *sira < ngr σειρά] 1 (Pop) Grămadă mare de paie1, fân, snopi etc., clădită în formă de prismă și terminată în partea superioară cu o coamă (ascuțită) Si: claie (1), stog, (reg) gireadă. 2 (Atm; îs) ~ra spinării (sau, reg, spatelor) Coloana vertebrală. 3 (Atm; reg; îs) ~ra pieptului Furca (13) pieptului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șură2 sf vz șiră1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări. ◊ Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. și adv. Fără șir = lipsit de legătură logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘIRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șură s. f.] – Din lat. *sira.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ȘIR, șiruri, s. n. 1. Rînd de ființe sau de lucruri de același fel, aliniate sau încolonate unul cîte unul; șirag. Era ultimul din șir. SAHIA, N. 73. Erau în șiruri zeci de mii și mii de sute De femei. COȘBUC, P. I 73. Vin’ la horă ici în șir. ALECSANDRI, P. P. 341. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd felul ființelor sau al lucrurilor) Șiruri lungi de cară trec încet pe drumuri cotite. SADOVEANU, O. III 124. Și de-aci din zarea culmii, Șir de dealuri eu privesc. COȘBUC, P. I 260. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179. ◊ Loc. adv. În șir = unul după altul; în rînd, la rînd. Caii mergeau acum în șir, legați în coadă, unul după celălalt. V. ROM. septembrie 1953. Intrară în șir, în vad. SADOVEANU, O. I 31. ♦ Șirag (2). Nu se încîntă cu o smochină ori un șir de mărgele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. Căutai șir de mărgele. ALECSANDRI, P. P. 288. ◊ Fig. Da același șir de patimi deopotrivă fiind robi. EMINESCU, O. I 130. ♦ Serie de lucruri sau de ființe care se succed, se înlănțuie în timp. Un șir de generații. ◊ Loc. adv. În șir = a) pe rînd, succesiv. Graiul vechi, adînc și dulce Trece epocile-n șir. THEODORESCU, C. 7. Aici sînt flori, S-or veșteji și-aceste Cum alte multe-n șir se veștejiră. IOSIF, P. 40; b) neîntrerupt, necurmat, De cîteva zile în șir, mama ne scoală de dimineață. SAHIA, N. 47. O apărat țara noastră 40 de ani în șir, cu brațul său cel neînvins. ALECSANDRI, T. 1477. Călătoria lui Robinson au urmat în șir cîteva zile. DRĂGHICI, R. 31. ♦ (Mat.) Succesiune infinită de numere ale căror valori se deduc unele din altele după o anumită regulă. 2. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. Vorbitorul se oprise, căci își pierduse șirul. PAS, Z. IV 264. Apoi urmă șirul discursului său. BOLINTINEANU, O. 441. Cititorii mei binevoiască a-mi ierta... acest mic cuvînt ieșit din șirul romanului. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. Nu vezi că e sărit din minte, Că n-are nici șir la cuvinte? TEODORESCU, P. P. 111. ◊ Fig. De astă dată sunase pentru noi o oră ce nu se mai asemăna cu celelalte, o oră care, în șirul vieții noastre, punea hotar între trecut și viitor. GANE, N. III 35. ◊ Loc. adj. și adv. Fără șir = lipsit de legătură logică, incoerent. Rizea vorbea mereu, cam fără șir, cu Alisandru. DUMITRIU, B. F. 113. Îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir. REBREANU, R. I 228. Sînt sigur că... citești aceste lungi pagini fără șir. ODOBESCU, S. III 38. 3. (Învechit) Rînd scris sau tipărit. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri așezîndu-te la coadă In vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134.- Pl. și: șire (ODOBESCU, S. III 18).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘIRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie (mai rar de fîn, de snopi), clădită în formă de prismă și terminată în partea superioară cu o coamă (ascuțită); gireadă. V. claie. Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292. [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62. Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415. 2. (Anat.; în expr.) Șira spinării = coloana vertebrală. Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295. Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40. Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘIR ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de ființe aranjate unele lângă altele în linie; rând. ◊ În ~ în rând. ~uri-~uri unii după alții. A se ține ~ a urma unul după altul. 2) Serie de cuvinte care formează o linie orizontală într-un text; rând. 3) Succesiune de elemente omogene; rând; serie. ~ de munți. ~ de case. 4) Înlănțuire logică a faptelor sau a ideilor într-o relatare. ◊ Fără ~ fără nici o legătură logică. /<lat. sira
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘIRĂ ~e f. 1) pop. Grămadă înaltă (de paie, de coceni, de fân etc.) clădită în formă de prismă; scârtă; gireadă. 2): ~a spinării coloana vertebrală. /cf. sir
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șir n. 1. serie de ființe sau lucruri așezate în linie: un șir de case, un șir de soldați; 2. serie, succesiune: un șir de nenorociri; 3. rang, rând: îl primesc în șirurile lor; 4. ordine, legătură logică: vorbire fără șir; 5. înșirare: șir de mărgăritare. [Ung. SER].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șiră f. 1. șir lung: cal cu o șiră de stele roșcate pe spinare OD.; 2. grămadă lunguiață (așezată în lungul vântului): șire de fân și de grâu; 3. șira spinării, coloana vertebrală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șir n., pl. urĭ, maĭ rar e (ung. sor, șir, supt infl. luĭ șireag. Cp. și cu bg. na šir, rut. y šir, în lățime; turc. syra, șir. V. șiră și șar 2). Serie de ființe saŭ de lucrurĭ așezate unele după altele: un șir de oamenĭ mergînd pe o potecă, un șir de trăsurĭ urmaŭ dricu. Fig. Serie, lanț, succesiune: un șir de nenorocirĭ. Fără șir, dezordonat: a vorbi fără șir. În șir, unu după altu, în convoĭ, în cortegiŭ: trupa mergea în șir; mereŭ, continuŭ (uniĭ zic la șir): a ploŭat treĭ zile în șir. V. rînd.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șíră f., pl. e (var. din șir). Șir de lucrurĭ, maĭ ales vorbind de clăĭ (stogurĭ) lungĭ: o șiră de paĭe. Șira spinăriĭ, coloana vertebrală, spinarea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Sire (termen de adresare) s. m. voc.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!Sire s. m. voc.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sire s. m. voc.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șir s. n., pl. șiruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șiră s. f., g.-d. art. șirei; pl. șire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șir s. n., pl. șiruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șiră s. f., g.-d. art. șirei; pl. șire
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șir s. n., pl. șiruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șiră s. f., g.-d. art. șirei; pl. șire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șir, șiruri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șiră, -re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SIRE s. maiestate. (La mulți ani, ~!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIRE s. maiestate. (Ia seama, ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘIR s. v. rând.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘIR s. 1. v. rând. 2. v. șirag. 3. succesiune, (fig.) lanț. (Un ~ de case.) 4. v. convoi. 5. rând, șirag, (reg.) ord, șar, (înv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brâu, lanț, șirag. (~ul Carpaților.) 7. înșirare, înșiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de raționamente.) 8. (FIZ., CHIM.) șirul lui Volta = serie electrochimică. 9. succesiune, șirag, (Munt.) șiretenie. (Un ~ de evenimente.) 10. grămadă, mulțime, (fam.) cârd. (A trecut un ~ de ani de când nu ne-am văzut.) 11. coerență, logică, noimă, sens. (Vorbește fără ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘIRA SPATELOR s. v. coloană vertebrală, șira spinării.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘIRĂ s. 1. (Mold. și Transilv.) gireadă, (Transilv.) săcastru. (~ de paie, de fân.) 2. (ANAT.) șira spinării = coloană vertebrală, (reg.) șira spatelor, (înv.) greabănul spinării, osul spinării.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘIR s. 1. (MIL.) rînd, (înv. și reg.) stroi. (Un ~ de soldați aliniați.) 2. șirag, (reg.) mătcal. (~ de mărgele.) 3. succesiune, (fig.) lanț. (Un ~ de case.) 4. coloană, convoi, lanț, rînd, (reg.) trîmbă. (Un ~ de care.) 5. rînd, șirag, (reg.) ord, șar, (înv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brîu, lanț, șirag. (~ Carpaților.) 7. înșirare, înșiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de raționamente.) 8. succesiune, șirag, (Munt.) șiretenie. (Un ~ de evenimente.) 9. grămadă, mulțime, (fam.) cîrd. (A trecut un ~ de ani de cînd nu ne-am văzut.) 10. coerență, logică, noimă, sens. (Vorbește fără ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șir s. v. RÎND.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șira spatelor s. v. COLOANĂ VERTEBRALĂ. ȘIRA SPINĂRII.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘIRĂ s. 1. (Mold. și Transilv.) gireadă, (Transilv.) săcastru. (~ de paie, de fîn.) 2. (ANAT.) șira spinării = coloană vertebrală, (reg.) șira spatelor, (înv.) greabănul spinării, osul spinării.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șir (-ruri), s. n. – 1. Linie, rînd, șirag. – 2. Funie, cunună. – 3. Serie, succesiune. – 4. Înșiruire, pomelnic. – 5. Mulțime, cantitate. – 6. Linie, rînd de cuvinte. – 7. Legătură. Creație expresivă, care vrea să reprezinte ideea de „șiroi”, cf. sp. chorro, și de asemeni „ciur, șur, țîr”. Dubla idee semantică există și în sp. chorro „cădere de apă” și „serie de obiecte identice”. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. series (Philippide, Principii, 148), fonetic greu de admis din ngr. σειρά „șir” (Densusianu, Hlr., 374, 376); din mag. sor (Tiktin; Gáldi, Dict., 96); din series prin intermediul lui a înșira (Pascu, Suf., 265); în legătură cu bg. šir „lățime”, sb. širom „îngrămădit” (Candrea); din tc. syra (Lokotsch 1961). Der. șiră, s. f. (stivă de paie de formă lunguiață; coloană vertebrală), al cărui ultim sens se folosește în Munt. și Mold. (ALR, I, 40; după Diculescu, Elementele, 477, din gr. σεïρα); șirag (var. șireag), s. n. (linie, rînd; șir format de soldații din linia întîi; funie, cunună), cu suf. -eag (după Cihac, II, 528 și Gáldi, Dict., 97, din germ. Schar, prin intermediul mag. sereg „linie”, a cărui der. pare puțin probabilă); înșira, vb. (a alinia, a așeza în ordine, a forma; a pune în rînd; a face șirag; înv., a compune; înv., a agăța, a prinde; refl., a se întinde, a se continua; refl., a se înscrie, a se înrola), pe care Procopovici, Dacor., V, 390-5, îl deriva din lat. inserĕre; înșirui, vb. (a alinia, a forma; a pune în ordine; a face șirag; refl., a se continua, a se multiplica); deșira, vb. (a descompune; a desface, a destrăma); deșirat, adj. (de o înălțime ieșită din comun); șirui (var. șiroi), vb. (a curge șiroi; a ordona, a alinia), care s-ar explica prin sl. struiti, strują „a topi” (Cihac, II, 388), prin sl. poroi (Conev 38), printr-un sl. *sŭrojŭ (Skok, ZRPh., LIV, 465) sau prin mag. sirni „a plînge” (Pușcariu, Dacor., VII, 118; Candrea); șurui (var. șir(l)oi, șuroi, șurlui, șir(l)ui), vb. (a curge șiroi), cf. țurlui, țîrlîi (după Cihac, II, 529 și Pușcariu, Dacor., VII, 118, din mag. surolni); șiroi (var. șuroi, șirloi, șirlău), s. n. (șuvoi), care s-a explicat prin rivuscēllus (Crețu 327) sau prin șivoi contaminat cu pîraie (Candrea); șiringă (var. șirincă, șurincă), s. f. (fîșie de pînză alungită, bandă; bucată de teren), pentru care, la sensul al doilea, cf. funie, sfoară (după Byhan 335 din sl. *seręgŭ; după Tiktin și Candrea, din rut. šyrynka, care ar putea tot așa de bine proveni din rom.). Mag. sereg, sb., cr., slov., rut. šereg, pol. szeręg, rus. šerenga „rînd de soldați” se consideră ca reprezentant din v. germ. scara › germ. Schar, cf. it. schiera (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, II, 628). Cum această der. pare dificilă fonetic, este mai probabil că provin din rom. șirag, în sens militar; este știut că armata romînă a avut în vechime mulți mercenari mai ales slavi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șirul lui Fibonacci v. secțiunea de aur.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SIRE, JE N’AVAIS PAS BESOIN DE CETTE HYPOTHÈSE (fr.) sire, n-aveam nevoie de această ipoteză – Răspunsul lui Laplace la întrebarea lui Napoleon de ce n-a amintit de Dumnezeu în lucrarea sa „Mécanique céleste”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a vorbi fără șir expr. a vorbi incoerent / neclar / confuz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Siresubstantiv masculin
- 1. Titlu cu care cineva se adresează unui rege sau împărat. DEX '09 DLRLC DNsinonime: maiestate
- Ce-i lipsește lui Leșcinski? îl întrebă regele sved. – Sire, e prea june. NEGRUZZI, S. I 178. DLRLC
-
etimologie:
- sire DEX '09 DEX '98 DN
șir, șirurisubstantiv neutru
- 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); șirag (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era ultimul din șir. SAHIA, N. 73. DLRLC
- Erau în șiruri zeci de mii și mii de sute De femei. COȘBUC, P. I 73. DLRLC
- Vin’ la horă ici în șir. ALECSANDRI, P. P. 341. DLRLC
- Șiruri lungi de cară trec încet pe drumuri cotite. SADOVEANU, O. III 124. DLRLC
- Și de-aci din zarea culmii, Șir de dealuri eu privesc. COȘBUC, P. I 260. DLRLC
- Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
- sinonime: șirag
- Nu se încîntă cu o smochină ori un șir de mărgele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. DLRLC
- Căutai șir de mărgele. ALECSANDRI, P. P. 288. DLRLC
- Da același șir de patimi deopotrivă fiind robi. EMINESCU, O. I 130. DLRLC
-
- 1.2. Rând scris sau tipărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri așezîndu-te la coadă În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
-
- 1.3. Lanț de munți; masiv muntos. DEX '09 DEX '98
- 1.4. Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. DEX '09 DEX '98
- În șir = în rând, unul după altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii mergeau acum în șir, legați în coadă, unul după celălalt. V. ROM. septembrie 1953. DLRLC
- Intrară în șir, în vad. SADOVEANU, O. I 31. DLRLC
-
-
- 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Șir de întâmplări. Un șir de generații. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În șir = pe rând. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: necontenit necurmat neîntrerupt succesiv
- Graiul vechi, adînc și dulce Trece epocile-n șir. THEODORESCU, C. 7. DLRLC
- Aici sînt flori, S-or veșteji și-aceste Cum alte multe-n șir se veștejiră. IOSIF, P. 40. DLRLC
- De cîteva zile în șir, mama ne scoală de dimineață. SAHIA, N. 47. DLRLC
- O apărat țara noastră 40 de ani în șir, cu brațul său cel neînvins. ALECSANDRI, T. 1477. DLRLC
- Călătoria lui Robinson au urmat în șir cîteva zile. DRĂGHICI, R. 31. DLRLC
-
-
- 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fir
- Vorbitorul se oprise, căci își pierduse șirul. PAS, Z. IV 264. DLRLC
- Apoi urmă șirul discursului său. BOLINTINEANU, O. 441. DLRLC
- Cititorii mei binevoiască a-mi ierta... acest mic cuvînt ieșit din șirul romanului. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. DLRLC
- Nu vezi că e sărit din minte, Că n-are nici șir la cuvinte? TEODORESCU, P. P. 111. DLRLC
- De astă dată sunase pentru noi o oră ce nu se mai asemăna cu celelalte, o oră care, în șirul vieții noastre, punea hotar între trecut și viitor. GANE, N. III 35. DLRLC
- Fără șir = fără logică. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: incoerent
- Rizea vorbea mereu, cam fără șir, cu Alisandru. DUMITRIU, B. F. 113. DLRLC
- Îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir. REBREANU, R. I 228. DLRLC
- Sînt sigur că... citești aceste lungi pagini fără șir. ODOBESCU, S. III 38. DLRLC
-
-
- 4. Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- șire (pluralul lui șiră). DEX '09 DEX '98
șiră, șiresubstantiv feminin
- 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292. DLRLC
- [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62. DLRLC
- Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415. DLRLC
-
- Șira spinării = coloana vertebrală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295. DLRLC
- Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40. DLRLC
- Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35. DLRLC
-
etimologie:
- *sira DEX '09 DEX '98