prii¹ [At: PSALT. 78 / V: (înv) prei / Pzi: ~esc / E: slv прѣльстити] 1 vi (Înv; ccd) A(-i) fi binevoitor, îngăduitor, protector etc. Si: a favoriza, a proteja. 2 vt (Înv; c. i. „sănătate”, „fericire” etc.) A dori cuiva. 3 vt (Înv) A vrea un lucru bun pentru cineva sau pentru sine. 4 vi (Ccd) A-i fi favorabil, folositor. 5 vi (Ccd) A se simți bine. 6 vi (Îvr; ccd) A se dezvolta bine.

PRII, pers. 3 priește, vb. IV. lntranz. (Construit cu subiectul logic în dativ) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a i se potrivi, a-i fi de folos. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Pămîntul gras priește spinoaselor urzici. ALECSANDRI, T. II 149. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Să mîncăm în tăcere la masă, ca să ne priască. SADOVEANU, P. H. 78.

A PRII pers. 3 ~ește intranz. A fi de folos. Îi ~ește odihna la mare. /<sl. prijati

priì v. a fi favorabil, a conveni. [Slav. PRIĬATI, a fi favorabil].

prei v vz prii¹ corectat(ă)

priu, ~ie a [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~ii / E: ns cf prian] (Reg; d. animale) Prian.

priu a. prian: priul de șarpe POP.

prián, -ă adj., pl. prienĭ, priene (cp. cu sîrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boĭ. – În Gorj priŭ, prie (cp. cu lat. privus, deosebit). V. pric.

priésc v. intr. (vsl. priĭati, a prevedea, a îngriji, sîrb. prijati, a prii. V. prieten). Vechĭ. Îs favorabil, îs prieten cuĭva. Azĭ. Fac bine, folosesc cuĭva: aeru curat priește sănătățiĭ, laptele îmĭ priește mie.

priŭ, -íe adj. Gorj. Prian.

!prii (a-i ~) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] priește (desp. pri-eș-), 3 pl. [îmi etc.] priesc, imperf. 3 sg. [îmi etc.] pria (desp. pri-a); conj. prez. 3 să [îmi/să-mi etc.] priască; ger. priindu-mi [etc.] (desp. pri-in-)

prii (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. priește (pri-eș-), imperf. 3 sg. pria; conj. prez. 3 să priască (pri-as-); ger. priind

prii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priesc, 3 sg. priește (sil. pri-eș-), imperf. 3 sg. pria (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. și pl. priască; ger. priind

prii (ind. prez. 3 sg. priește, conj. priască)

priesc, priește 3, priam 1 imp., priască 3 conj.

prii (-iesc, priit), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil).

priu (-ie), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni.

PRII vb. v. dori, favoriza, pofti, proteja, ura.

prii vb. v. DORI. FAVORIZA. POFTI. PROTEJA. URA.

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi. (Nu-i ~ mîncarea.) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pămînt.) 4. a-i tihni. (Nu i-a ~ șederea lui acolo.)

PRIU adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

priu adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.