7 definiții pentru priu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

priu, ~ie a [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~ii / E: ns cf prian] (Reg; d. animale) Prian.

prián, -ă adj., pl. prienĭ, priene (cp. cu sîrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boĭ. – În Gorj priŭ, prie (cp. cu lat. privus, deosebit). V. pric.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIU adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

priu adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

priu (-ie), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.

Intrare: priu
priu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priu
  • priul
  • priu‑
  • prie
  • pria
plural
  • prii
  • priii
  • prii
  • priile
genitiv-dativ singular
  • priu
  • priului
  • prii
  • priei
plural
  • prii
  • priilor
  • prii
  • priilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)