2 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVESTI, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste.

POVESTI, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste.

povesti [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 54/12 / V: (îrg) ~visti, (reg) ~văsti / Pzi: ~tesc / E: poveste] vt 1 A expune detaliat și, de obicei, într-o desfășurare gradată fapte, întâmplări reale, evenimente etc. Si: a istorisi, a relata, (liv) a nara, (frm) a raconta. 2 vt A spune o poveste (27). 3 (Rar) A înfățișa prin imagini Si: a arăta, a ilustra. 4-5 vti (Îrg) A (se) face cunoscut. 6-7 vti (Bis; spc) A (se) propovădui. 8 vi (Pfm) A sta de vorbă cu cineva Si: a conversa, a discuta, (fam) a pălăvrăgi, a sporovăi, a tăifăsui. 9 vt (Rar) A dezbate. 10 vt (Pop) A defăima. 11 vt (Pop; șîe A ~ pe la spate pe cineva) A bârfi. 12 vrim (Îvr; îf povisti) A se menționa. 13 vi (Reg) A avea relații de dragoste cu cineva. 14 vi (Reg) A face curte cuiva. 15 vi (Reg; d. grauri) A scoate sunete caracteristice speciei. 16 vi (Reg) A prevesti de rău Si: a cobi.

POVESTI, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A face cunoscut, a înfățișa, a comunica prin cuvinte ceva; a expune, a istorisi, a nara. El are un dar de la dumnezeu de povestește așa de frumos. SADOVEANU, E. 112. Clipind din genele cărunte începe-a povesti moșneagul. GOGA, P. 24. Peste două sute de ani bătrînii vor povesti copiilor, în stilul basmelor, multe din lucrurile pe care noi le vedem aievea. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Împărăteasa povestește soțului său cîte a pătimit ea de cînd s-a făcut el nevăzut. CREANGĂ, P. 101. ◊ Fig. Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») Părintele Veniamin începu să ne povestească despre o mulțime de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 182. Am văzut numai pe hartă, pînă acum cîteva zile, și-am citit în cărțipe urmă mi-au povestit luptătorii, în cap cu tata, despre acest cîmp al Mărășeștilor. SAHIA, N. 15. (Fig.) Vîntul, păsările, codrul, luna, razele de soare Povestesc mereu de tine și de toate ce-ai făcut. EFTIMIU, Î. 104. ◊ Refl. impers. Îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. ♦ A înfățișa (o întîmplare) prin mijloace plastice (și nu prin vorbe). Artist cu nume mare, el de bunăvoie se duse după armată în război, pentru ca să ne poată povesti prin tablouri toate grozăveniile. GHEREA, ST. CR. II 89. 2. Intranz. (Transilv., Ban.) A sta de vorbă (cu cineva), a sta la taifas. Mai povestiră un răstimp în fața crîșmei, pe urmă se împrăștiară. REBREANU, I. 40. Se ia popa meu cu muierea... și merg către casa mortului povestind. RETEGANUL, P. II 64. Știi tu, badeo, ce ziceai Cînd seara la noi veneai Și pe laviță ședeai Și cu maica povesteai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. ♦ Tranz. (Rar) A discuta. Avem de povestit după prînz chestiuni importante. VORNIC, P. 174.

A POVESTI ~esc tranz. (ceea ce a văzut, a auzit sau a învățat subiectul) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a istorisi; a nara. /Din poveste

povestì v. a spune cu deamăruntul întâmplări adevărate sau falșe.

POVESTE, povești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ◊ Loc. vb. A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.

POVESTE, povești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ◊ Loc. vb. A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.

poveste sf [At: CORESI, EV. 425 / V: (înv) ~vastă, ~veastă, ~veaste, (reg) ~tă, ~tie / Pl: ~ești, (îrg) ~, ~ti, (reg) ~turi / E: slv повѣсть] 1 Relatare, expunere a unui fapt, a unui eveniment sau a unui șir de fapte sau de evenimente într-o desfășurare gradată Si: istorisire, povestire (1), (îvr) povestitură. 2 (Spc) Narațiune literară cuprinzând fapte posibile și imposibile. 3 (Înv; îla) De ~ Care servește ca mărturie că așa s-au petrecut faptele. 4 (Înv; d. o persoană; îal) Rămas în viață ca să relateze un fapt. 5 (Înv; îal) Nici unul. 6 (Pfm; îe) A sta (sau a se apuca) de (sau la) ~ (ori ~ești) sau a se pune la ~ești ori a sta (ori a umbla) în ~ești (sau de-a ~eștile) A sta de vorbă îndelung ori prea mult cu cineva. 7 (Pfm; îae) A vorbi cu cineva despre tot felul de lucruri mărunte, personale. 8 (Pfm) A ajunge (sau a fi, a se face, a rămâne etc.) de ~ ori (înv) a fi întru ~ A ajunge (sau a fi, a deveni etc.) cunoscut, renumit, vestit, mai ales prin fapte reprobabile. 9 (Pfm; îae) A se face de râs. 10 (Pop; îe) A-i merge (sau i se duce cuiva) vestea și ~a A deveni foarte cunoscut printr-un fapt sau printr-o pățanie. 11 (Înv; îe) A fi de veste și de ~ A fi demn de povestit. 12 (Înv; îae) A fi renumit. 13 (Fam; îe) Nici -~ Nici vorbă. 14 (Îae) Nu e adevărat. 15 (Înv; îe) A nu zice nici vorbă, nici ~ A nu spune nimic, nici un cuvânt. 16 (Spc; asr) Relatare, expunere a unor fapte, întâmplări, evenimente istorice în ordinea lor cronologică Si: cronică, letopiseț. 17 (Înv) Tradiție orală. 18 (Urmat de determinări în genitiv) Istorie sau povestire a vieții, a faptelor, a întâmplărilor cuiva. 19 (Prc) Fapt, întâmplare sau șir de întâmplări survenite în viața cuiva Si: (reg) pățanie, povestitură (2). 20 Ceea ce se discută. 21 Ceea ce se relatează. 22 (Pex) Întâmplare. 23 Eveniment. 24 Chestiune. 25 (Pfm; îe) Ce (mai) veste ~? sau (rar) ce veste? ce ~? Ce mai e nou? 26 (Pfm) Așa e (sau ți-e, ți-a fost) ~a Așa stau lucrurile. 27 Specie a epicii populare în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă Si: basm. 28 (Îla) Ca din (sau în, de) ~ Foarte frumos Si: minunat. 29 (Îal) Miraculos. 30 (Pex; rar) Vis. 31 (Rar) Iluzie. 32 Fapt, întâmplare, afirmație etc. inventată, neadevărată Si: minciună, (îrg) basnă. 33 (Reg; îf povastă) Promisiune mincinoasă. 34 (Înv) Cuvânt de învățătură Si: învățătură, predică. 35 (Îrg; șîs ~a vorbei, ~a ăluia, ~a celuia) Proverb. 36 Zicătoare. 37 (Îas) Maximă. 38 (Îs) ~a cântecului (sau ~a ăluia) Vorba aceea.

POVESTE, povești, s. f. 1. Compunere literară (populară sau cultă) al cărei subiect, cu substrat folcloric, este o împletire de întîmplări supranaturale, cu eroi reali sau fantastici (v. basm); p. ext. narațiune de fapte reale, posibile. Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi. SADOVEANU, E. 111. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. ◊ Fig. Tihnit, ascult a gîndului poveste, Mă-nșel și cred că tot ce-a fost mai este. VLAHUȚĂ, O. A. I 77. Povestea ce o cînt acuma, Mi-i drag să n-o spun nimărui, Să mi-o petrec în suflet numa, S-o plîng încet în umbra lui. PĂUN-PINCIO, P. 67. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste (sau povești) = ca în basme, nespus de frumos, minunat, miraculos. Și creștea... ca din poveste de iute și se-ntărea și era din ce în ce mai mare. RETEGANUL, P. I 14. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. Nici poveste = nici vorbă (de un lucru ca acesta); nici pomeneală. O femeie atît de frumoasă, cît ar fi crezut omul că nu poate să fie în lume alta mai frumoasă ca ea, de întrecut nici poveste. RETEGANUL, P. IV 3. A sta (cu cineva) de povești = a sta de vorbă, a vorbi nimicuri. A se apuca de povești = a se așterne la vorbă, a sta de vorbă îndelung, a se pune la taifas. A ajunge (sau a se face, a rămîne, a fi etc.) de poveste = a ajunge, a fi, a deveni cunoscut, vestit, faimos (mai ales prin acțiuni negative). Cum să tăiem noi o mîndrețe de meri? Nu vezi, tu, că sînt de poveste? Cine mai are asemenea meri? ISPIRESCU, L. 64. S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de protopop? HASDEU, R. V. 34. A-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea și povestea = a i se duce cuiva faima, a deveni cunoscut printr-un fapt sau o pățanie. De aici înainte nu le-au mai venit pețitori în casă, că li se dusese vestea și povestea în toate părțile că-s oameni hărțăgoși. SBIERA, P. 253. Povestea vorbei (a cîntecului, mai rar, familiar, a ăluia) = a) cum e vorba, cum se zice, vorba aceea; Prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. ISPIRESCU, L. 106. Și-apoi, povestea cîntecului: lască era de la Piatră de locul ei, dar era și îmbojorată Maica. CREANGĂ, P. 114; b) proverb, zicătoare, expresie des repetată, devenită proverbială. Culegere de proverburi sau povestea vorbii. De piin lume adunate Și iarăși la lume date [titlu]. PANN. ♦ Născocire, invenție, scornitură. Este o poveste cum că părintele său, Bogdan-vodă, l-a blagoslovit în taină [pe Ștefan-vodă] la o biserică clin muntele Atonului. SADOVEANU, F. J. 9. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. Hai, mîndră, la apă bună. Ba eu, bade, n-oi veni, Că n-am pînză de-a-nălbi, Nici povești de-a povesti. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233. 2. Istoria sau povestirea vieții, a faptelor, a peripețiilor sau a trecutului cuiva; firul vieții (cuiva). Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. Și ei au avut povestea lor, pe care flăcăii și fetele de pe valea aceea o spuneau cu drag, cînd erau la șezătoare sau la clacă. BUJOR, S. 32. De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. EMINESCU, O. I 88. 3. Întîmplare, fapt care atrage atenția, eveniment despre care se vorbește, care merită atenție. Dar ce legătură are povestea asta cu lucrarea noastră? BARANGA, I. 192. N-ai primit nici o telegramă? Nu? Mă mir... E o poveste foarte nostimă cu telegrama aceasta. C. PETRESCU, A. 295. În stradă s-a strîns golănimea. Ca. la urs. Insă toată povestea s-a terminat repede. SAHIA, N. 92. ◊ Expr. (În corelație cu veste) Ce (mai) veste- poveste! = ce mai e nou? ce știi nou? ce vești sau noutăți mai aduci? Ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178. Ia spune-mi ce mai nou? Ce veste? Ce poveste? VĂCĂRESCU, P. 354. Așa ți-e (sau ți-a fost) povestea! = așa stau lucrurile? de aceștia îmi ești? așa te porți? E! așa mi ți-a fost povestea? zise el încetișor, stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. Iacă! rîzi? Așa ți-i povestea?... Ei lască te-oi face eu să rîzi păn-îi plînge. ALECSANDRI, T. 939. – Pl. și: (învechit) poveste (NEGRUZZI, S. I 110).

POVESTE ~ști f. 1) Creație epică populară, mai ales în proză, în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forțe supranaturale; basm. ~ umoristică.Ca în (sau din) ~ (sau ~ști) cum nu există în realitate. A sta la (sau a se apuca de) ~ști a pălăvrăgi; a flecări. ~stea cu cocoșul roșu v. COCOȘ. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de ~, a-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea și ~stea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. 2) Istorisire a pățaniilor sau a vieții cuiva; istorie. ◊ (Asta-i) ~ veche este o istorie cunoscută, răsuflată. 3) Afirmație nesocotită; scornitură. ◊ (Toate astea-s) ~ști (toate acestea sunt) minciuni. A spune (sau a îndruga la) ~ști a spune (la) minciuni. 4) Întâmplare deosebită; eveniment. ◊ Ce (mai) veste-~? ce noutăți mai sunt? Așa ți-e ~stea? a) așa îmi ești?; așa stau lucrurile? [G.-D. poveștii] /<sl. povĕsti

basm (basn) n. 1. apolog, fabulă (vechiu-rom. basnele lui Esop); a se face de basn, a ajunge de batjocură: c’am băut tot ce avui și de basn mă făcui POP.; 2. în special, istorisirea unei întâmplări închipuite cu începutul stereotip: a fost odată... și al cării element principal e miraculosul (smei, balauri, zine, feți-frumoși): lume ce gândea ’n basme și vorbea ’n poezii EM. [Slav. BASNĬ, fabulă; sensul vorbei, lărgit în limba modernă, corespunde Mold. poveste].

poveste f. 1. narațiune mai ales mincinoasă, basm: de când tot ce e ’n lume era numai poveste AL.; 2. fabulă: am ajuns de poveste în țară PANN; 3. legendă, snoavă; povestea vorbei, povestea ăluia, proverb. [Vechiu-rom. poveaste, narațiune propriu-zisă = POVĬESTĬ, narațiune].

povéste f., pl. ștĭ (vsl. po-vĭestĭ, narațiune. V. veste). Basm, istorie fantastică scornită de popor și pe care babele saŭ și alțiĭ o spun copiilor: a spune poveștĭ. Fig. Fabulă, vorbă mincinoasă: nu-mĭ spune mie poveștĭ! A ajunge de poveste, a ajunge renumit. Ce maĭ veste poveste? ce maĭ știĭ noŭ?

povestésc v. tr. (d. poveste. Cp. și cu vsl. povestovati, a povesti). Narez, istorisesc, spun cum s’a întîmplat: ĭa povestește-ne ce-aĭ pățit!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

povesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestesc, 3 sg. povestește, imperf. 1 povesteam; conj. prez. 1 sg. să povestesc, 3 să povestească

povesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestesc, imperf. 3 sg. povestea; conj. prez. 3 povestească

povesti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestesc, imperf. 3 sg. povestea; conj. prez. 3 sg. și pl. povestească

poveste s. f., g.-d. art. poveștii; pl. povești

poveste s. f., g.-d. art. poveștii; pl. povești

poveste s. f., g.-d. art. poveștii; pl. povești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POVESTI vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

POVESTI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, conversa, defăima, denigra, dialoga, difuza, discredita, discuta, duce, împrăștia, întinde, lăți, ponegri, predica, propaga, propovădui, răspândi, vorbi.

povesti vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. CONVERSA. DEFĂIMA. DENIGRA. DIALOGA. DIFUZA. DISCREDITA. DISCUTA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PONEGRI. PREDICA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. VORBI.

POVESTI vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

POVESTE s. 1. v. narațiune. 2. v. basm. 3. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 4. v. chestiune.

POVESTE s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

POVESTE s. 1. istorie, istorisire, narațiune, povestire, (înv.) spunere. (A ascultat o lungă ~.) 2. (LIT.) basm, povestire. (~ cu Cocoșul Roșu.) 3. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 4. chestiune, lucru, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?)

poveste s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poveste (povești), s. f.1. Narațiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputație. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste.Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaș (var. povestitor), s. m. (persoană care spune sau scrie povești). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

povesti, povestesc, vb. refl. – A sta de vorbă, a discuta: „Da’ cum se povestesc ei, așa frumos și cătingan, dintr-o dată o apucă feciorul pe fată...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 62). – Din poveste (< sl. pověstǐ) (DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Es ist eine alte Geschichte (germ. „E o poveste veche”) – În Cartea cîntecelor, Heinrich Heine are o mică poezie, intitulată Intermezzo liric, care începe astfel: „Es ist eine alte Geschichte, Doch bleibt sie immer neu; Und wem sie just passieret, Dem bricht das Herz entzwei!” Sau, în tălmăcire românească: „Povestea este veche, totuși De-a pururea rămîne nouă, Și-aceluia cui i se-ntîmplă, Îi rupe inima în două!” Această mică poezie a făcut o carieră mare. Mai cu seamă primele două versuri s-au răspîndit prin cîntece și citate, „povestea veche” fiind de fapt veșnic tînăra poveste a dragostei. Cu timpul însă expresia s-a extins la orice împrejurare în care povestea – vorba lui Heine – e veche. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ

a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.

a rămâne de poveste expr. a se face cunoscut printr-o faptă negativă.

a sta de povești expr. 1. a sta de vorbă. 2. v. a sta de palavre.

a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile.

asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)

nici pomeneală / poveste expr. nicidecum.

Intrare: povesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • povesti
  • povestire
  • povestit
  • povestitu‑
  • povestind
  • povestindu‑
singular plural
  • povestește
  • povestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povestesc
(să)
  • povestesc
  • povesteam
  • povestii
  • povestisem
a II-a (tu)
  • povestești
(să)
  • povestești
  • povesteai
  • povestiși
  • povestiseși
a III-a (el, ea)
  • povestește
(să)
  • povestească
  • povestea
  • povesti
  • povestise
plural I (noi)
  • povestim
(să)
  • povestim
  • povesteam
  • povestirăm
  • povestiserăm
  • povestisem
a II-a (voi)
  • povestiți
(să)
  • povestiți
  • povesteați
  • povestirăți
  • povestiserăți
  • povestiseți
a III-a (ei, ele)
  • povestesc
(să)
  • povestească
  • povesteau
  • povesti
  • povestiseră
povăsti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povisti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poveste
substantiv feminin (F111)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poveste
  • povestea
plural
  • povești
  • poveștile
genitiv-dativ singular
  • povești
  • poveștii
plural
  • povești
  • poveștilor
vocativ singular
plural
povastă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poveastă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poveaste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povestă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povestie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

povesti, povestescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A spune o poveste; a nara un fapt, o întâmplare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El are un dar de la dumnezeu de povestește așa de frumos. SADOVEANU, E. 112. DLRLC
    • format_quote Clipind din genele cărunte începe-a povesti moșneagul. GOGA, P. 24. DLRLC
    • format_quote Peste două sute de ani bătrînii vor povesti copiilor, în stilul basmelor, multe din lucrurile pe care noi le vedem aievea. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. DLRLC
    • format_quote Împărăteasa povestește soțului său cîte a pătimit ea de cînd s-a făcut el nevăzut. CREANGĂ, P. 101. DLRLC
    • format_quote figurat Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • format_quote Părintele Veniamin începu să ne povestească despre o mulțime de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 182. DLRLC
    • format_quote Am văzut numai pe hartă, pînă acum cîteva zile, și-am citit în cărți – pe urmă mi-au povestit luptătorii, în cap cu tata, despre acest cîmp al Mărășeștilor. SAHIA, N. 15. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul, păsările, codrul, luna, razele de soare Povestesc mereu de tine și de toate ce-ai făcut. EFTIMIU, Î. 104. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
    • 1.1. A înfățișa (o întâmplare) prin mijloace plastice (și nu prin vorbe). DLRLC
      • format_quote Artist cu nume mare, el de bunăvoie se duse după armată în război, pentru ca să ne poată povesti prin tablouri toate grozăveniile. GHEREA, ST. CR. II 89. DLRLC
  • 2. intranzitiv regional A sta de vorbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai povestiră un răstimp în fața crîșmei, pe urmă se împrăștiară. REBREANU, I. 40. DLRLC
    • format_quote Se ia popa meu cu muierea... și merg către casa mortului... povestind. RETEGANUL, P. II 64. DLRLC
    • format_quote Știi tu, badeo, ce ziceai Cînd seara la noi veneai Și pe laviță ședeai Și cu maica povesteai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Avem de povestit după prînz chestiuni importante. VORNIC, P. 174. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional Bârfi, defăima, ponegri. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • poveste DEX '98 DEX '09

poveste, poveștisubstantiv feminin

  • 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: basm diminutive: povestioară
    • format_quote Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi. SADOVEANU, E. 111. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. DLRLC
    • format_quote figurat Tihnit, ascult a gîndului poveste, Mă-nșel și cred că tot ce-a fost mai este. VLAHUȚĂ, O. A. I 77. DLRLC
    • format_quote figurat Povestea ce o cînt acuma, Mi-i drag să n-o spun nimărui, Să mi-o petrec în suflet numa, S-o plîng încet în umbra lui. PĂUN-PINCIO, P. 67. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Invenție, minciună, născocire, scornitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Este o poveste cum că părintele său, Bogdan-vodă, l-a blagoslovit în taină [pe Ștefan-vodă] la o biserică clin muntele Atonului. SADOVEANU, F. J. 9. DLRLC
      • format_quote Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. DLRLC
      • format_quote Hai, mîndră, la apă bună... Ba eu, bade, n-oi veni, Că n-am pînză de-a-nălbi, Nici povești de-a povesti. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233. DLRLC
    • chat_bubble Ca în (sau din) poveste = foarte frumos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și creștea... ca din poveste de iute și se-ntărea și era din ce în ce mai mare. RETEGANUL, P. I 14. DLRLC
      • format_quote A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. DLRLC
    • chat_bubble Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O femeie atît de frumoasă, cît ar fi crezut omul că nu poate să fie în lume alta mai frumoasă ca ea, de întrecut nici poveste. RETEGANUL, P. IV 3. DLRLC
    • chat_bubble A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble popular familiar A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum să tăiem noi o mîndrețe de meri? Nu vezi, tu, că sînt de poveste? Cine mai are asemenea meri? ISPIRESCU, L. 64. DLRLC
      • format_quote S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de protopop? HASDEU, R. V. 34. DLRLC
      • format_quote De aici înainte nu le-au mai venit pețitori în casă, că li se dusese vestea și povestea în toate părțile că-s oameni hărțăgoși. SBIERA, P. 253. DLRLC
  • 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. DLRLC
    • format_quote Și ei au avut povestea lor, pe care flăcăii și fetele de pe valea aceea o spuneau cu drag, cînd erau la șezătoare sau la clacă. BUJOR, S. 32. DLRLC
    • format_quote De zile trei își spune povestea vieții-ntrege. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
  • 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar ce legătură are povestea asta cu lucrarea noastră? BARANGA, I. 192. DLRLC
    • format_quote N-ai primit nici o telegramă? Nu? Mă mir... E o poveste foarte nostimă cu telegrama aceasta. C. PETRESCU, A. 295. DLRLC
    • format_quote În stradă s-a strîns golănimea. Ca la urs. Însă toată povestea s-a terminat repede. SAHIA, N. 92. DLRLC
    • chat_bubble Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178. DLRLC
      • format_quote Ia spune-mi ce mai nou? Ce veste? Ce poveste? VĂCĂRESCU, P. 354. DLRLC
    • chat_bubble Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E! așa mi ți-a fost povestea? zise el încetișor, stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. DLRLC
      • format_quote Iacă! rîzi? Așa ți-i povestea?... Ei las’că te-oi face eu să rîzi păn-îi plînge. ALECSANDRI, T. 939. DLRLC
  • 4. popular Maximă, proverb, zicală, zicătoare. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. ISPIRESCU, L. 106. DLRLC
      • format_quote Și-apoi, povestea cîntecului: las’că era de la Piatră de locul ei, dar era și îmbojorată Malca. CREANGĂ, P. 114. DLRLC
    • chat_bubble Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială. DLRLC
      • format_quote Culegere de proverburi sau povestea vorbii. De prin lume adunate Și iarăși la lume date [titlu]. PANN. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: poveste. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.