18 definiții pentru fapt (acțiune)

FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric.Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric.Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric.O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers.Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V.Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186.

fápt1 s.n. 1 Lucru petrecut în realitate; împrejurare, întâmplare reală; circumstanță concretă. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc.adv., adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Stare de fapt v. stare. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă... am susținut că „u” final a dispărut (ROSET.). 2 Acțiune, faptă (săvârșită de cineva). Se vede că pașteți boboci de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta (CR.). ◊ Expr. Fapt împlinit = a) acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; b) situație iremediabilă sau inatacabilă. 3 (jur.) Orice eveniment susceptibil de a avea consecințe juridice. ◊ Fapt juridic = a) faptă involuntară, săvârșită fără a urmări producerea unor efecte juridice; b) acțiune săvârșită voluntar pentru a produce efecte juridice. Eroare de fapt v. eroare. Fapt penal v. penal. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în fapt (sau asupra faptului) = a surprinde pe cineva în momentul când comite ceva (rău); a prinde în flagrant delict. 4 Ceea ce există în realitate și este observabil; fenomen (3). 5 (pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determ. în gen. sau introduse prin prep. „de”) Început. Târziu! căci faptul zile în slavă se repede (EMIN.). ◊ Loc.adv. În faptul zilei (sau al dimineții) = la începutul zilei (sau al dimineții). În faptul serii (de seară) = pe înserate. Fig. În faptul tinereții = la începutul tinereții. Vezi cum soarele s-aprinde În faptul tinereții (ALECS.). ◊ Expr. A da în fapt de zori v. zori. 6 (pop.; în credințe și superstiții) Vrajă, farmec. ◊ Expr. A țipa fapt (pe cineva) v. țipa. ♦ Boală de stomac și de ficat produse prin vrajă. 7 (entom.; pop.) Larva-de-strigă (Acherontia atropos). 8 (bot.; reg.) Trifoiaș (Trifolium campestre). ◊ Compus: fapt-mânănțăl = feciorică (Herniaria glabra). • pl. -e, (înv.) -uri / lat. factum.

fapt (acțiune) s. n., pl. fápte

BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.

FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori.

FAPT1 ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.

fapt n. 1. lucru făcut, act: așa-i faptul; 2. întâmplare de povestit: faptele sunt materialul istoriei; Faptele Apostolilor, carte scrisă de St. Luca și coprinzând istoria creștinismului dela înălțarea (33) până la sosirea St. Pavel la Roma (63); 3. adevărat, real: e fapt; 4. facere, început: faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte AL.; fig. în faptul viu al vieții ne pare drumul lung AL.; 5. vrajă, farmec, în special boală ce poporul crede că o capătă cineva când i-o aruncă dușmanul în cale: să-mi arunce fapt și ură POP. descântec de fapt. [Vechiu-rom. fapt = lat. FACTUM; pentru sensul 5, v. face].

fapt n., pl. e (lat. factum, it. fatto, fr. fait, sp. hecho, pg. feito. V. fac). Lucru făcut (făptuit), acțiune: așa s'a petrecut faptu. Eveniment: un fapt singular. Pl. urĭ. Farmece, fărmăcătoriĭ [!], făcătură, vrajă. Lucrurĭ care conțin farmece. Faptu e că, adevăru e că. Fapt e că, e adevărat că. A veni la fapt, a veni la esența lucruluĭ. Cale de fapt, acte de violență. A prinde pe cineva asupra faptuluĭ, a-l prinde în flagrant delict. De fapt, în fapt, în realitate (în opoz. cu de drept): Ludovic XIII era rege de drept, dar de fapt era Richelieu. În faptu zileĭ, sereĭ, cînd se luminează de ziŭă, cînd se înserează. V. făcut 1.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAPT s. 1. caz, întîmplare. (~ din Vaslui.) 2. chestiune, întîmplare, lucru. (A survenit un ~ neașteptat.) 3. fenomen. (Un ~ de limbă.)

fapt s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. SCARLATINĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

fapt, -e, s.n. – 1. (înv.) Făptură, ființă, creatură. 2. Întrebuințat în descântece cu sensul de „charme” (Papahagi 1925). 3. (mag.) Farmec, vrajă (pl. făpturi): „S-o tâlnit cu fapt de vânt, / Fapt din câmp, / Fapt pus, / Fapt adus, / Fapt suflat, / Fapt țâpat, / Fapt de moroi, / Fapt de strâgoi.” (Papahagi 1925: 285). – Lat. factum „fapt, acțiune, lucrare, lucru„.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict.

a se da în fapt expr. a mărturisi.

a se turna cu fapt expr. (intl., înv.) a fi prins și arestat în flagrant delict.

Intrare: fapt (acțiune)
fapt (acțiune) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fapt faptul
plural fapte faptele
genitiv-dativ singular fapt faptului
plural fapte faptelor
vocativ singular
plural