6 definiții pentru istorisit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

istorisit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: istorisi] Povestire.

istorisit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: istorisi] Povestit2.

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).

A ISTORISÍ ~ésc tranz. (lucruri auzite, văzute sau însușite) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a nara. /<ngr. istoriso


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoriseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTORISÍ vb. v. povesti.

Intrare: istorisit
istorisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istorisit
  • istorisitul
  • istorisitu‑
  • istorisi
  • istorisita
plural
  • istorisiți
  • istorisiții
  • istorisite
  • istorisitele
genitiv-dativ singular
  • istorisit
  • istorisitului
  • istorisite
  • istorisitei
plural
  • istorisiți
  • istorisiților
  • istorisite
  • istorisitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

istorisi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30.
      surse: DLRLC
    • Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331.
      surse: DLRLC
    • Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513.
      surse: DLRLC
    • absolut Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307.
      surse: DLRLC
    • absolut Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.
      surse: DLRLC

etimologie: