PAPA s. m. (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din fr. papa.^[1]

papa sms [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: fr papa] (Frm) 1 Tată, în raport cu copilul sau cu copiii lui. 2-3 (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu un bărbat mai în vârstă.

PAPA s. m. sg. (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din fr. papa.

PAPA s. m. (Franțuzism) Tată. Papa nu mai poate să trimeată cîte 500 lei pe lună. GHEREA, ST. CR. 1268. Șopti încet și cu glasul înecat de lacrimi: «Bună sară, papa!». EMINESCU, N. 39.

PAPA s.m. (Fam.) Tată. [< fr. papa].

PAPA s. m. (fam.) tată. (< fr. papa)

PAPA m. rar (și cuvânt de adresare a copiilor către tată) Bărbat în raport cu copiii săi; tată. /<fr. papa

Papa m. capul Bisericii catolice: Papa dela Roma.

PAPĂ², papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa.

PAPĂ¹ s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. Compus: (reg.) papa-găinii = păpădie. 2. (Reg.) Omletă. – Lat. pappa.

papă² sm [At: CORESI, EV. 183 / Pl: ~pi / E: slv папа, lat papa] 1-2 Șef (al bisericii romano-catolice și) al statului Vatican Si: (îvr) papij (1-2).

papă¹ sf [At: ANON. CAR. / Pl: (rar) ~pe / E: lat pappa] 1 (Îvp) Mâncare pentru copii mici făcută din lapte sau apă, cu adaos de făină, de griș etc. 2 (Pgn; în limbajul copiilor) Mâncare. 3 (Bot; reg; îc) ~pa-găinii Păpădie (Taraxacum officinale). 4 (Reg; șîs ~ domnească) Delicatesă. 5 (Reg) Mâncare preparată din mălai și bucăți de slănină. 6 (Reg) Mâncare preparată din smântână cu unt, îngroșată cu mălai. 7 (Reg) Mâncare, nedefinită mai îndeaproape, preparată din mămăligă. 8 (Reg) Omletă. 9 (Reg) Mâncare ciobănească preparată din caș și urdă prăjite împreună. 10 (Trs) Mălai amestecat cu apă, care se dă ca hrană puilor mici de găină. 11 (Trs; Ban; șîs ~pa puietului) Lăptișor-de-matcă. 12 (Trs) Urdoare.

păpa vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pzi: pap / E: ml pappare] 1 (Fam; în vorbirea copiilor sau irn) A mânca. 2 (Îe) A ~ bătaie A mânca bătaie. 3 (Pex) A suferi alte pedepse. 4-5 (Îc) Papă-lapte (Persoană) care este lipsită de energie și de inițiativă. 6 (Îc) Papă-tot Mâncău. 7 (Pex) A consuma. 8 (Pex) A termina. 9 (Fig; c. i. bunuri materiale) A-și însuși pe nedrept. 10 (Fig; c. i. bani) A cheltui. 11 (Fig; c. i. bani) A irosi. 12 (Fig; c. i. bunuri materiale) A distruge. 13 (Pex; c. i. oameni) A scoate din luptă.

PAPĂ¹ s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ◊ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

PAPĂ², papi, s. m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

PAPĂ¹ s. f. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, în cel al adulților) Mîncare. Ce faci tu acolo de azi dimineață, ca un lăstun? – Așez fînu în podu șurii... Cobori iute, că ți-am adus papă. ALECSANDRI, T. 896. 2. (Regional) Papară (2), scrob. Șede curca și se ouă, Și se ouă două ouă, Să vă facă papă vouă. MARIAN, NU. 363.

PAPĂ², papi, s. m. Șeful bisericii catolice. S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ◊ Expr. A fi mai catolic decît papa v. catolic.

PAPĂ-LAPTE s. m. invar. Persoană lipsită de energie, de combativitate, de vigoare. Papă-lapte cela care, de cîte ori vorbește cu mine, tremură ca varga? La TDRG. Las că te-oi pricopsi eu, papă-lapte. NEGRUZZI, S. III 25.

PĂPA, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor și, prin imitație, familiar sau ironic, în cel al adulților) A mînca. O cloșcă cu pui mai rămăsese și mi-a păpat-o și p-aia. DELAVRANCEA, S. 230. Un dușman de lup... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. Nu mi-i foame... – Nu?... Ai păpat zacuscă astăzi? ALECSANDRI, T. I 205. 2. Fig. A risipi, a irosi, a prăpădi ceva prin cheltuieli nebunești; a toca. (Cu pronunțare regională) Moșia preuților a papat-o ca și pe moșia Humulești. CREANGĂ, A. 80. ◊ Expr. Pupă-l în bot și-i papă tot = dă-te bine pe lîngă cel puternic și despoaie-l cît poți. Tot vorba bietei neveste, zice: «Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot», că sătulul nu crede la ăl flămînd! CARAGIALE, O. I 107.

PAPĂ s.m. Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – părinte].

PAPĂ s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa)

PAPĂ¹ f. (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappa

PAPĂ² ~i m. Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

A PĂPA pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând și înghițind; a mânca. ◊ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâie, lipsite de vlagă și de inițiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare

pàpă f. fiertură pentru prunci. [Lat. PAPPA].

papă-lapte m. fam. om copilăros.

păpà v. 1. (în limba pruncilor) a mânca: a păpa ceva; 2. a înghiți: un lup pândea vremea să pape iezii CR.; 3. fig. și fam. a risipi: mi-a păpat toți banii; 4. fam. a suferi: a păpat duba ISP. (cf. mâncà 6). [Lat. PAPPARE].

2) pap, a păpá v. tr. (lat. it. pappare, d. vfr. paper, a mînca lacom; sp. pg. papar). Fam. Mănînc tot. Fig. Mănînc, risipesc: a-țĭ păpa averea. V. pup 2.

1) pápă m., pl. ĭ (vsl. papa, gr. páppas, lat. papa, tată, epitet respectuos adresat episcopilor. Papa, un papă, al papiĭ saŭ al luĭ papa, unuĭ papă. V. păpădie). Șefu bisericiĭ catolice, cu sediu în Roma. (Se găsește în manuscrise deja în sec. 17). – La Dos. și pápij m. (pol. papiež). V. popă.

2) pápă f., pl. e (lat. pappa și pâpa, it. pappa). Mîncare în limba copiilor. Mîncare moale, ca lapte cu orez ș. a.

papă-lápte m. și f. (d. a păpa și lapte). Persoană bleagă, proastă, fără energie: un papă-lapte, a luĭ papă-lapte, femeĭa asta e o papă-lapte.

!papa (fam.) s. m., g.-d. art. lui papa

!papa (fr.) s. m., g.-d. lui papa

papa s. m.

papa-găinii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. papei-găinii

papă² (șeful Bisericii Catolice) s. m., g.-d. art. papei; pl. papi

papă¹ (mâncare) s. f., g.-d. art. papei

!papă-lapte (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui papă-lapte; pl. papă-lapte

păpa (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 papă; conj. prez. 1 sg. să pap, 3 să pape; imper. 2 sg. afirm. papă

!papa-găinii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. papei-găinii

papă¹ (mâncare) s. f., g.-d. art. papei

papă² (prelat) s. m., g.-d. art. papei; pl. papi

!papă-lapte s. m. și f., g.-d. lui papă-lapte; pl. papă-lapte

!papă-tot s. m. și f., g.-d. lui papă-tot; pl. papă-tot

păpa (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 2 sg. papi, 3 papă; conj. prez. 3 să pape

papa-găinii s. f.

papă (bis.) s. m., g.-d. art. papei; pl. papi

papă (mâncare) s. f., g.-d. art. papei

papă-lapte s. m.

papă-tot s. m.

păpa vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. și pl. papă

papă-lapte

papă-lapte invar.

PAPA s. v. părinte, tată.

papa s. v. PĂRINTE. TATĂ.

PAPA-GĂINII s. v. păpădie.

PAPĂ s. v. aliment, hrană, jumări, mâncare, omletă.

PAPĂ s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif.

PĂPA vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.

papa-găinii s. v. PĂPĂDIE.

papă s. v. ALIMENT. HRANĂ. JUMĂRI. MÎNCARE. OMLETĂ.

PAPĂ s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte, suveranul pontif.

păpa vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. MÎNCA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI.

papă, s. f. – 1. Mîncare în limbajul infantil. – 2. Terci, păsat. – Mr. papă. Creație expresivă, care eventual, ar putea proveni direct din lat. pappa (Pușcariu 1258; Candrea-Dens., 1321; REW 6214; Pușcariu, Lr., 281), unde este, de asemenea, formație expresivă, sau s-ar fi format în interiorul rom. – Der. păpa, vb. (a mînca; a irosi, a toca averea), pe care Pușcariu 1257 și Candrea-Dens., 1322 îl raportează la lat. pappare, cf. gal., port. papar; papălapte, s. m. (nătăfleț, găgăuță); păpălău, s. m. (curcubețică, Physalis Alkekengi), care se mai cheamă și papele, s. f. pl., în Mold. (după Tiktin, care-l urmează pe Cihac, II, 520, legat de mag. páponya, din pap „cură”, dificil din punct de vedere fonetic); papalungă, s. f. (Trans., păpădie, Taraxacum officinale); papanaș, s. m. (Mold., preparat culinar din aluat și brînză); paparadă, s. f. (Trans., ouă la capac); păpăludă, s. f. (pasăre, Caprimulgus europaeus); păpărugă (var. păpăruie, păpăruză, papăluză), s. f. (Trans., buburuză, Coccinella septempunctata), cf. buburuză; papătot, s. m. (mîncău); papacioc, s. n. (Mold., păhărel de țuică), comp. cu cioc „plisc” (după Scriban, în legătură cu rus. popoika „exces de mîncare”, der. care nu pare posibilă); papaciocar, s. m. (leneș, haimana); papaciufă, s. f. (Munt., matracucă), comp. cu ciuf (după Scriban, în legătură cu alb. patačuftë „chiftea”, soluție improbabilă); papainog, s. n. (minciună, bagatelă; cataligă; stîlp, pilon), pe care Tiktin îl leagă de slov., rut. panoga „lîngă picioare”, dificil din punct de vedere semantic; papalete, s. m. (Munt., marionetă, fantoșă); Pepelea, s. m. (personaj mitic care reprezintă un fel de păcălitor comic cu aspect nevinovat), cf. fr. patelin și Păcală (după părerea de nesusținut a lui Cihac, acest nume ar proveni din sl. pepelu „cenușă”). – Cf. paparudă, păpușe, parpalec.

papă s. m. – Șeful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaș, s. m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s. f., format după fr. papauté; papistăși, vb. refl. (a trece la catolicism); papiștășie, s. f. (catolicism); papistășesc, adj. (catolic).

papă s.f. sg. (înv. și reg.) 1. mâncare pentru copii mici făcută din lapte și griș; mâncare. 2. mâncare îngroșată cu făină sau mălai. 3. omletă. 4. mâncare ciobănească din caș și urdă, prăjite împreună. 5. mălai cu apă pentru puii mici de găină. 6. lăptișor-de-matcă.

PAPA lat. papa, pappa „tată”. I. 1. Papa jup., 1450 (13-15 B 117); – spătar (16 B I 104); moșn. (16 B III 139); – din Șchei (16 B IV 309); – 1690 (Ins 342) pren. și n. frecv. în Oltenia (Sd VI); munt. (P Bor 16); – Ion, mold. (17 A 1 153); – Brîncoveanu, tată Voievodului; Papescu (L Pl 381); Paapa, V., filantrop prahovean. 2. Păpeni s. (16 B VI 40); Păpești s. 3. Papoe, Gh., 1782 (AO III nr. 12). 4. Pap în Ardeal și Maram., < magh. Pap „preot”; Papu (Mar). II. În compunerea unor nume de fam. ar., + ngr. παπᾶς „preot”. 1. Papacîrstea (17 B IV 210) negustor; Papacostea, Papadimitria, Papagoga, Papahagi, Papanaumi, nr. (RI IX 182), Papanicu, Papasima, Papavornic, 1450 (13 – 15 B 117); pentru alte n. compuse cu Papa v. Cat. gr. I și Î Div. la index.

PÁPĂ (< lat.) s. m. Capul bisericii romano-catolice, vicar al lui Iisus Hristos și urmaș al Sfântului Petru. Din 1359 ales pe viață, întotdeauna din rândul cardinalilor, de un Conciliu al cardinalilor și al statului Vatican. Din 10 octombrie 1978, papă la Vatican este Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyła), primul papă neitalian începând din 1523. La invitația patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, papa Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită în România (7-9 mai 1999), prima de acest fel într-o țară cu majoritate ortodoxă.

Habemus papam! (lat. „Avem papă!”) – Cu aceste cuvinte conclavul pontifical de la Roma anunță alegerea unui papă. Ele au fost preluate și de laici, spre a semnala, cu o nuanță ironică sau glumeață, că în sfîrșit, după lungi dezbateri, frămîntări, conciliabule etc. (ca la Vatican), s-a numit un nou șef de guvern, s-a ales un nou președinte la cutare societate sau asociație etc. În asemenea ocazii, prin similitudine cu alegerea înaltului pontif, se poate spune: „Așadar, habemus papam!” IST.

Mai catolic decît papa – Expresia este o parafrazare după vorbele lui Chateaubriand din La monarchie selon la Charte, unde spune: „il ne faut pas être plus royaliste que le roi” (Nu trebuie să fii mai regalist decît regele). Tradusă în limba germană, expresia s-a transformat în „Päpstlicher sein als der Papst” (a fi mai catolic decît papa). Se aplică deci acelora care, din exces de zel, vor să se arate mai aprigi, mai exigenți, mai devotați decît chiar cei dintîi interesați în aceeași cauză. Farfuridi, personajul lui Caragiale, din O scrisoare pierdută, spune în actul I, scena 6: „…cînd e vorba de prințipuri « sînt mai catolic decît Papa »”. MIT.

a fi mai catolic decât papa expr. a fi exagerat în privința a ceea ce crede, spune sau face.

mai catolic decât papa expr. exagerat (în ceea ce crede, spune sau face).

papă-lapte adj. invar., s. m. invar. bleg, molâu, lipsit de personalitate.

păpa, pap v. t. (în limbajul copiilor mici) a mânca