PAPA lat. papa, pappa „tată”. I. 1. Papa jup., 1450 (13-15 B 117); – spătar (16 B I 104); moșn. (16 B III 139); – din Șchei (16 B IV 309); – 1690 (Ins 342) pren. și n. frecv. în Oltenia (Sd VI); munt. (P Bor 16); – Ion, mold. (17 A 1 153); – Brîncoveanu, tată Voievodului; Papescu (L Pl 381); Paapa, V., filantrop prahovean. 2. Păpeni s. (16 B VI 40); Păpești s. 3. Papoe, Gh., 1782 (AO III nr. 12). 4. Pap în Ardeal și Maram., < magh. Pap „preot”; Papu (Mar). II. În compunerea unor nume de fam. ar., + ngr. παπᾶς „preot”. 1. Papacîrstea (17 B IV 210) negustor; Papacostea, Papadimitria, Papagoga, Papahagi, Papanaumi, nr. (RI IX 182), Papanicu, Papasima, Papavornic, 1450 (13 – 15 B 117); pentru alte n. compuse cu Papa v. Cat. gr. I și Î Div. la index.