negustori [At: SIMION, DASC., ap. LET. I, 33/36 / V: (reg) ~gos~ / Pzi: ~resc / E: negustor] 1-2 vri (Îvp) A cumpăra și a vinde o marfă, pentru a realiza un profit Si: (îvp) a neguțători (1-2). 3-4 vri (Îvp) A practica meseria de negustor (2) Si: (îvp) a neguțători (3-4). 5 vi (Îvp; șfg) A face să devină obiect de comerț Si: (îvp) a neguțători (5). 6 vi (Îvp) A folosi ca obiect de comerț Si: a comercializa, (îvp) a neguțători (6). 7-8 vir (Îvp) A se tocmi. 9 vt (Îrg) A da cu dobândă Si: (îvp) a neguțători (7). 10 vt (Pex) A valorifica.

NEGUSTORI, negustoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cumpăra și a vinde pentru cîștig, a face negoț, a fi negustor de profesie. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. TEODORESCU, P. P. 604. ♦ Tranz. A trafica, a specula. (Fig.) Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine! DEȘLIU, G. 10. – Variantă: (învechit și regional) neguțători (SBIERA, P. 230, GORJAN, H. IV 135) vb. IV.

A NEGUSTORI ~esc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor

negustorì v. a face negoț.

năgustori sm vz negustor

năguțutori sm vz negustor

negăstori sm vz negustor

negostori v vz negustori

negoțători² v vz neguțători

negoțători v vz neguțători

negoțetori v vz neguțători

negoțitor sm vz negustor

negoțitori v vz negustori

negustor, ~oare smf [At: (a. 1784) GCR, II, 138/2 / V: (reg) năgoțâtori, năgustori, ~găstoriu, ~goțâtători, ~storiu, ~guțutori, nig~ / Pl: ~i, ~oare / E: cf lat negotiatorius] 1 Persoană care se ocupă cu comerțul particular Si: comerciant, (înv) negociator (1), negociant (1), (îvp) neguțător (1). 2 (Îe) ~ greu ca fulgul de apă (sau cu marfă de un leu) sau ~ de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) Negustor (1) sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare.

negustoriu sm vz negustor

neguțetori v vz neguțători

neguțitori v vz neguțători

nigustor sm vz negustor

niguțâtor sm vz negustor

NEGUSTOR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțător (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.

NEGUSTOR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius

negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].

neguțător m. V. negustor.

negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.

2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și -guțăt-, -guțit- și -goțăt-.

negustori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustoresc, 3 sg. negustorește, imperf. 1 negustoream; conj. prez. 1 sg. să negustoresc, 3 să negustorească

negustori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustoresc, imperf. 3 sg. negustorea; conj. prez. 3 să negustorească

negustori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustoresc, imperf. 3 sg. negustorea; conj. prez. 3 sg. și pl. negustorească

negustor s. m., pl. negustori

negustor s. m., pl. negustori

negustor s. m., pl. negustori

negustor sb. m., -reasă sb. f.

NEGUSTORI vb. v. comercializa, târgui, tocmi.

NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

negustori vb. v. COMERCIALIZA. TÎRGUI. TOCMI.

NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

NEGUSTOR s. v. comerciant.

NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.