16 definiții pentru comerciant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică specializată în efectuarea actelor de comerț. [Pr.: -ci-ant] – Din it. commerciante, fr. commerçant.

comerciánt, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 1183 / V: (înv) ~e sm, (iuz) ~rsánt smf / Pl: ~nți, ~e / E: fr commerçant, it commerciante] Persoană care se ocupă cu comerțul.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu comerțul; negustor. [Pr.: -ci-ant] – Din it. commerciante, fr. commerçant.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu comerțul privat; negustor. – Pronunțat: -ci-ant.

COMERCIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face comerț particular; negustor, neguțător. [Cf. fr. commerçant, it. commerciante].

COMERCIÁNT, -Ă s. m. f. cel care face comerț particular; negustor. (< it. commerciante)

COMERCIÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face comerț privat; negustor. [Sil. -ci-ant] /<it. commerciante, fr. commerçant

comerciant m. negustor, cel ce face comerț, vinde sau cumpără mărfuri.

*comerciánt, -ă s. (it. commerciante). Negustor. – Barb. comersant (fr. commerçant).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comerciant (-ci-ant) s. m., pl. comercianți

comerciánt s. m. (sil. -ci-ant), pl. comerciánți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMERCIÁNT s. negustor, (înv. și reg.) sfârnar, (reg.) târguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

COMERCIANT s. negustor, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMERCIANT. Subst. Comerciant, negustor, negustoraș (dim.), neguțător (înv. și pop.), cupeț (reg.), brașovean (înv.), lipscan (înv.), levantin (înv.); vînzător; precupeț, misit, samsar, pazarghidean (turcism înv.), traficant, pilar (reg.), oltean (înv.); comisionar, comis-voiajor. Negustor angrosist, negociant (înv.), toptangiu (înv.). Negustor. ambulant, coropcar (reg.), marfagiu (înv. și reg.), colportor (înv.), scăunaș (înv.), tarabagiu, bocceagiu (înv.), vengher (înv.), marchitan, tolbaș (înv.), telal, șătrar (reg.), chivuță (rar). Prăvăliaș (rar), dughengiu (reg.), dughenar (reg.). Băcan; măslinar (rar). Măcelar, mezelar, cîrnățar, pastramagiu (ieșit din uz). Găinar; păsărar. Zarzavagiu; fructar; alunar; merar (rar). Apar (rar), sacagiu (înv.); bragagiu; sifonar; limonagiu (rar), salepgiu. Cîrciumar, hangiu, orîndar (înv. și reg.), vinar (pop., rar), cazacliu (înv.), berar, țuicar; oțetar (înv.). Tutungiu, debitant. Brutar, franzelar, covrigar, simigiu; plăcintar, ciurecar (înv.); gogoșar (rar), alvițar, halvagiu (rar), rahagiu (înv.). Lăptar, iaurgiu. Bogasier (înv.); hăinar (înv.), basmangiu (înv.), postăvar, stămbar (rar), mătăsar (înv.), pînzar (înv.), ceaprazar, șepcar, pălărier, ișlicar (înv.), cojocar, blănar. Cavaf (înv.). Florăreasă, floristă (rar), buchetieră (înv.). Cerealist, grînar (înv.), orzar. Geambaș; cirezar (pop.), sfîrnar (rar), gelep (înv.), măjar (înv. și reg.); pescar. Găzar, păcurar (reg.), dohotar (reg.); vărar, cărbunar. Alămar, argintar (rar). Ciurar; frînghier, gabrovean (înv.); geamgiu; lumînărar; pielar; rogojinar; trocar; măturar. Librar. Anticar, buchinist (franțuzism). Chioșcar, tejghetar. Negustorie. Negustorime. Adj. Negustoresc, de negustor; comercial, mercantil (livr.). Vb. A face comerț, a vinde, a negustori (înv. și pop.), a neguța (înv. și pop.), a precupeți (rar). A comercializa; a trafica. Adv. Negustorește. V. atelier, comerț, local, locuri comerciale, meșteșugar.

Intrare: comerciant
  • silabație: -ci-ant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comerciant
  • comerciantul
  • comerciantu‑
plural
  • comercianți
  • comercianții
genitiv-dativ singular
  • comerciant
  • comerciantului
plural
  • comercianți
  • comercianților
vocativ singular
  • comerciantule
  • comerciante
plural
  • comercianților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comerciant, comercianțisubstantiv masculin
comerciantă, comerciantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană fizică sau juridică specializată în efectuarea actelor de comerț. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.