24 de definiții pentru negustor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

negustor, ~oare smf [At: (a. 1784) GCR, II, 138/2 / V: (reg) năgoțâtori, năgustori, ~găstoriu, ~goțâtători, ~storiu, ~guțutori, nig~ / Pl: ~i, ~oare / E: cf lat negotiatorius] 1 Persoană care se ocupă cu comerțul particular Si: comerciant, (înv) negociator (1), negociant (1), (îvp) neguțător (1). 2 (Îe) ~ greu ca fulgul de apă (sau cu marfă de un leu) sau ~ de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) Negustor (1) sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.

NEGUSTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius

negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].

negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.

Intrare: negustor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negustor
  • negustorul
  • negustoru‑
plural
  • negustori
  • negustorii
genitiv-dativ singular
  • negustor
  • negustorului
plural
  • negustori
  • negustorilor
vocativ singular
  • negustorule
plural
  • negustorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neguțător
  • neguțătorul
  • neguțătoru‑
plural
  • neguțători
  • neguțătorii
genitiv-dativ singular
  • neguțător
  • neguțătorului
plural
  • neguțători
  • neguțătorilor
vocativ singular
  • neguțătorule
plural
  • neguțătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

negustor, negustorisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: comerciant diminutive: negustoraș
    • format_quote Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. DLRLC
    • format_quote Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. DLRLC
    • format_quote De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. DLRLC
etimologie:
  • limba latină negotiatorius DEX '09 DEX '98
  • neguța + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.