24 de definiții pentru negustor neguțător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.

negustor, ~oare smf [At: (a. 1784) GCR, II, 138/2 / V: (reg) năgoțâtori, năgustori, ~găstoriu, ~goțâtători, ~storiu, ~guțutori, nig~ / Pl: ~i, ~oare / E: cf lat negotiatorius] 1 Persoană care se ocupă cu comerțul particular Si: comerciant, (înv) negociator (1), negociant (1), (îvp) neguțător (1). 2 (Îe) ~ greu ca fulgul de apă (sau cu marfă de un leu) sau ~ de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) Negustor (1) sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare.

NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțătór (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.

NEGUSTÓR ~i m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. /<lat. negotiatorius

negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].

negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor.

negoțători1 sm vz neguțător

neguțătoriu sm vz neguțător

neguțitor sm vz neguțător

neguțitoriu sm vz neguțător

neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

negustór s. m., pl. negustóri

negustór s. m., pl. negustóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGUSTÓR s. v. comerciant.

NEGUSTOR s. comerciant, (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) tîrguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.

Intrare: negustor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negustor
  • negustorul
  • negustoru‑
plural
  • negustori
  • negustorii
genitiv-dativ singular
  • negustor
  • negustorului
plural
  • negustori
  • negustorilor
vocativ singular
  • negustorule
plural
  • negustorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neguțător
  • neguțătorul
  • neguțătoru‑
plural
  • neguțători
  • neguțătorii
genitiv-dativ singular
  • neguțător
  • neguțătorului
plural
  • neguțători
  • neguțătorilor
vocativ singular
  • neguțătorule
plural
  • neguțătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

negustor neguțător

  • 1. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comerciant, -ă diminutive: negustoraș 3 exemple
    exemple
    • Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77.
      surse: DLRLC
    • Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119.
      surse: DLRLC
    • De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină negotiatorius
    surse: DEX '09 DEX '98
  • neguța + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98