modificare sf [At: ROM. LIT 267 ¹/2 / Pl: ~cări / E: modifica] 1 Schimbare. 2 Corectare. 3-4 (Ccr) Ceea ce se modifică (1-2).

MODIFICARE, modificări, s. f. Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, prefacere, transformare. Copiștii au introdus tot felul de modificări în textul cronicii lui Gr. Ureche. ROSSETTI, S. E. 18. În așteptarea acestor modificări ipotetice și îndepărtate, gospodăria spitalului suferea îndestule lipsuri. C. PETRESCU, Î. II 49.

MODIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare, prefacere; modificație. [< modifica].

modifia v vz modifica

modifica vt [At: HELIADE, GR. P. 12/19 / V: (înv) ~fia / Pzi: modific / E: lat modificare cf fr modifier] 1 A schimba aspectul, forma sau conținutul Si: a preface, a transforma. 2 A corecta.

MODIFICA, modific, vb. I. Tranz. A schimba aspectul, forma sau conținutul unui lucru; a transforma, a preface. Planul vostru pentru Sinaia trebuia modificat. CARAGIALE, O. VII 40. Națiile... au dreptul de a le modifica [legile] cînd trebuința o cere. RUSSO, S. 159. ◊ Refl. Limbile... se modifică și cresc. RUSSO, S. 51.

MODIFICA vb. I. tr., refl. A(-și) schimba forma sau conținutul, a (se) preface, a (se) transforma. [P.i. modific, 3,6 -că. / < lat., it. modificare, cf. fr. modifier].

MODIFICA vb. I. tr., refl. a(-și) schimba forma sau conținutul, a (se) preface, a (se) transforma. II. tr. a rectifica, a corecta. (< lat. modificare)

A MODIFICA modific tranz. A face să se modifice; a se schimba; a preface; a preschimba; a transforma. /<lat. modificare

A SE MODIFICA mă modific intranz. A căpăta o altă formă și/sau un alt conținut; a suferi schimbări; a se schimba; a se transforma; a se preface. /<lat. modificare

modificà v. a schimba modul de a fi al unui lucru, al unei substanțe în tot sau în parte.

*modífic, a -á v. tr. (lat. modifico, -áre). Schimb forma, calitatea ș. a.: a modifica o casă, o lege, o pedeapsă, o frază. Gram. Precizez, schimb înțelesu: adverbu modifică verbu și adjectivu. V. refl. Mă schimb în formă, în calitate ș. a.

*modificațiúne f. (lat. modificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se modifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

modificare s. f., g.-d. art. modificării; pl. modificări

modificare s. f., g.-d. art. modificării; pl. modificări

modificare s. f., g.-d, art. modificării; pl. modificări

modifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modific, 2 sg. modifici, 3 modifică; conj. prez. 1 sg. să modific, 3 să modifice

modifica (a ~) vb., ind. prez. 3 modifică

modifica vb., ind. prez. 1 sg. modific, 3 sg. și pl. modifică

modifica (ind. prez. 3 sg. și pl. modifică)

modific.

MODIFICARE s. 1. v. evoluție. 2. v. metamorfoză. 3. prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 4. v. reformare. 5. v. transformare. 6. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.) 7. v. variație.

MODIFICARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluție, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) 3. prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 4. reformare, schimbare. (~ ortografiei.) 5. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 6. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.) 7. schimbare, variație. (~ temperaturii.)

MODIFICA vb. 1. v. metamorfoza. 2. a preface, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 3. v. reforma. 4. (FON.) a se altera, a se preface, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 5. v. transforma. 6. v. schimba.

MODIFICA vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.) 2. a preface, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 3. a reforma, a schimba. (A ~ ortografia.) 4. (FON.) a se altera, a se preface, a se schimba, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 5. (FON.) a se preface, a se schimba, a se transforma, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 6. a (se) schimba. (Temperatura s-a ~ brusc.)

MODIFICARE s. f. (< modifica, cf. lat., it. modificare, fr. modifier): schimbare, transformare a unui sunet, a sensului, a formei (structurii, aspectului exterior), a funcției sintactice a unui cuvânt, datorită unor cauze determinate. ◊ ~ fonetică: transformare suferită de un sunet în evoluția unei limbi. Ea poate fi de două feluri: a) necondiționată (necombinatorie): transformare spontană care depinde numai de natura sunetului respectiv, indiferent de sunetele înconjurătoare. Astfel, diftongarea lui e deschis în ie sau dispariția sunetului h în cuvintele moștenite de limba română din latină, ca de exemplu ferrum > fier, pectus > piept, homo > om, prehendere > prinde etc. b) condiționată (combinatorie, pozițională): transformare provocată de coarticulație, de influența sunetelor învecinate. Astfel: diftongarea lui e accentuat în ea înaintea unei silabe care conține un ă, în unele cuvinte românești ca negru – neagră, sterp – stearpă etc. Sunt condiționate următoarele m. fonetice: asimilarea, disimilarea (disimilația), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza și sincopa (v. fiecare din aceste noțiuni). ◊ ~ lexicală: m. a sensului sau a formei cuvintelor. ◊ ~ gramaticală: m. a părților de vorbire, a propozițiilor sau a frazelor. ◊ ~ morfologică: m. a formei, a structurii unei părți de vorbire. ◊ ~ sintactică: m. a structurii unei părți de propoziție, a unei propoziții sau a unei fraze. ◊ ~ semantică: m. a sensului unui cuvânt datorită unor factori intralingvistici și extralingvistici. ◊ ~ analogică: m. care se produce sub influența unui alt element asemănător (v. analogie).

MODIFICÁRE (< modifica) s. f. 1. Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare; modificație. 2. (METAL.) Procedeu de îmbunătățire a structurii unor aliaje prin adăugarea unor mici cantități de modificatori (2) puțin înainte de turnare.

MODIFICARE s. f. Acțiunea de a (s e) m o d i f i c a și rezultatul ei, schimbare, transformare, îndreptare, corectare, (învechit) modificație; (concretizat) ceea ce (se) modifică. S-au învoit că ar fi mai-nimerit de a păși la modificarea regulamentului. ROM. LIT. 267¹/2. Toate mișcările corpului nostru primesc modificările (schimbările ) lor din temperament și din caracter. FIS. 173/3, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. Acestea par să fie singurele modificări pe care le-a introdus. BUL. COM. IST. II, 152. Se interesă foarte de aproape de alcătuirea menuului și consilie cîteva modificări. C. PETRESCU, Î. II, 144, cf: 49. Copiștii au introdus tot felul de modificări în textul cronicii lui Gr. Ureche. ROSETTI, S. L. 18. Modificarea capitalului va fi decisă de Ministerul Finanțelor. LEG. EC. PL. 232. A discutat cu cei din birou modificarea proiectului tehnic. V. ROM. aprilie 1954, 36. Sistemul lexical, sistemul fonetic și cel morfologic se influențează reciproc, în sensul că o modificare adusă unuia dintre ele poate atrage modificări ale altuia sau ale celorlalte două. GRAUR, S. L. 17. – Pl.: modificări. – V. modifica.

MODIFICA vb. I. T r a n z. A schimba (aspectul, forma sau conținutul); a preface, a transforma ; a îndrepta, a corecta, a rectifica, (învechit și popular) a muta (II 2). Lucrurile firii au două ramuri ca și moralul: natura simplă și natura modificată prin meșteșuguri. HELIADE, GR. P. 12/19. A modifica cîtimea și însușimea. ALBINEȚ, M. 177, cf. DESEN ARH. 5. Civilizația, în marșa ei progresivă, modifiază limba și năravurile. RUSSO, S. 97, cf. 195, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Un singur cuvînt adăugat unei fraze modifică sensul ei. LM. Editorul. . . nu avea dreptul nici de a le modifica [poeziile], nici de a lăsa pe unele la o parte. MAIORESCU, CR. II, 309. Planul vostru pentru Sinaia trebuie modificat puțin. CARAGIALE, O. VII, 40, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Aflînd-o printre hîrtiile tatălui său, unul din fiii cronicarului, probabil Nicolaie, a copiat-o, modificînd unele pasaje. BUL. COM. IST. II, 103, cf. ȘĂINEANU, D. U. Scriitorul poate modifica sau transforma faptul istoric accidental. CONTEMP. 1953, nr. 351, 2/6. Vechiul proverb trebuie modificat: adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161. ◊ R e f l. În climele frumoase, ca a Greciei și a Italiei, limbile se îndulcesc, se modifică și cresc o dată cu activitatea. RUSSO, S. 51. Toate ideile și toate simțirile lui. . . adeseori se modifică în calitate. MAIORESCU, CR. II, 146, cf. DDRF. – Prez. ind.: modific. - Și: (învechit) modifiá vb. I. – Din lat. modificare. – Modifia < fr. modifier.