încetare sf [At: DOSOFTEI, PS. 57 / Pl: ~tări / E: înceta] 1 Liniștire a fenomenelor naturii. 2 Dispariție a durerii. 3 (Șfg) Potolire. 4 Oprire a unei acțiuni. 5 Întrerupere a activității. 6 Încetinire a mișcării. 7 (Ccr) Sfârșit. 8 (Îlav) Fără ~ Necontenit. 9 (Îls) ~ din viață Deces.

ÎNCETARE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; oprire, întrerupere; sfîrșit. Încetarea ofensivei. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat, iară întrerupere. Filozofii progresiști ruși combăteau, fără încetare, cosmopolitismul claselor stăpînitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Toate... se prefac făr’de-ncetare. CONACHI, P. 266. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces.

ÎNCETARE f. v. A ÎNCETA. ◊ Fără (de) ~ încontinuu. ~ din viață moarte. /v. a înceta

încetare f. acțiunea de a înceta și rezultatul ei: întrerupere.

încetáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înceta, sfîrșit: încetare din viață (moarte), încetare de plățĭ în comerciŭ (faliment), încetare de ostilitățĭ (armistițiŭ saŭ pace). Fără încetare, continuŭ, perpetuŭ, mereŭ.

ceta v vz înceta

înceta¹ [At: CORESI, EV. 254/6 / Pzi: ~tez, (reg) încet / E: ml *qu(i)eto, -are] 1-2 vti (D. elemente ale naturii sau fenomene; îoc a fi agitat) A se liniști. 3-4 vti (D. boli, griji, dureri etc.) A dispărea. 5-6 vti (D. persoane cuprinse de neliniște) A se calma. 7-8 vti (îf încetează!) Astâmpără-te! 9-10 vti A (se) opri dintr-o acțiune.12 vti (Îlv) A ~ din viață A muri. 13-14 vti (D. izvoare) (A fi secat sau) a seca. 15 vi (îlv) A ~ din gură A tăcea. 16 vi (Îe) A ~ de la ceva A nu mai persevera. 17-18 vti (Îe) A ~ de a vedea A-și pierde vederea. 19 vt (Rar) A întrerupe. 20-21 vti (Îvr) A (se) devaloriza. 22 vt A încetini. 23 vi (Înv) A se extenua.

ÎNCETA, încetez, vb. I. Intranz. A se opri (în cursul unei acțiuni), a nu mai continua. Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175. Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466. ◊ Tranz. Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133. Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621. ♦ A dispărea, a se pierde, a nu mai exista. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri, a deceda. – Prez. ind. și: încet (MACEDONSKI, O. I 239, RETEGANUL, P. I 12, ȘEZ. VI 132).

A ÎNCETA ~ez 1. intranz. A(-și) opri desfășurarea; a conteni. Uzina și-a ~at activitatea. ◊ ~ din viață a muri. 2. tranz. A face să nu mai aibă loc; a conteni. Zgomotul din stradă a încetat. /<lat. quetare

încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață.

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc.

1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ, contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viață, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea.

încetare s. f., g.-d. art. încetării

încetare s. f., g.-d. art. încetării

încetare s. f., g.-d. art. încetării

înceta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încetez, 3 încetează; conj. prez. 1 sg. să încetez, 3 să înceteze

înceta (a ~) vb., ind. prez. 3 încetează

înceta vb., ind. prez. 1 sg. încetez, 3 sg. și pl. încetează, perf. s. 1 sg. încetai; conj. prez. 3 sg. și pl. înceteze

ÎNCETARE s. 1. v. întrerupere. 2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. v. sfârșit. 4. dispariție, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. dispariție, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vântului.)

ÎNCETARE s. 1. contenire, întrerupere, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. sfîrșit, terminare, (înv. și reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) 4. dispariție, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. dispariție, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vîntului.)

ÎNCETA vb. 1. a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. opri. 4. v. întrerupe. 5. a amuți, a dispărea, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. v. sfârși. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfârși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)

ÎNCETA vb. 1. a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a conteni, a se întrerupe, a se opri, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 4. a se curma, a se întrerupe, a se opri, (fig.) a se frînge. (Cîntecul a ~ brusc.) 5. a amuți, a dispărea, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. a pieri, a se sfîrși. (Fericirea lui a ~.) 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfîrși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)

A înceta ≠ a continua

ÎNCETÁRE (< înceta) s. f. Acțiunea de a înceta; întrerupere; oprire; sfârșit. ◊ Î. din viață = deces, moarte. (Dr.) Î. a procesului penal = oprire a cursului urmăririi sau a judecății penale datorită unor cauza care, conform legii, împiedică continuarea lui (inexistența faptei ori lipsa caracterului infracțional al acesteia, amnistia, moartea învinuitului).

Et le combat cessa faute de combattants (fr. „Și lupta încetă din lipsă de combatanți”) – Corneille, Cidul (act. IV, sc. 3). Viteazul spaniol Rodriguez (Cidul), povestind regelui cum în bătălia sa cu maurii i-a secerat pe toți, termină cu versul de mai sus. Deși extras dintr-o tragedie, citatul e folosit mai totdeauna cu o nuanță comică, zeflemistă. De pildă, reterindu-ne la o dezbatere care se termină repede din lipsă de vorbitori, putem utiliza versul de mai sus: „Et le combat cessa faute de combattants!”. LIT.