19 definiții pentru groaznic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROAZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

GROAZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

groaznic, ~ă [At: VARLAAM, C. 381 / V: (înv) ~nec, ~oz~, ~ozdn[1] / Pl: ~ici, ~ice / E: bg грозен] 1 a Care inspiră groază (1) (prin aspect, manifestări, consecințe) Si: abominabil, grozav, înfricoșător, înspăimântător. 2 a Care este extrem de puternic, de violent, de intens. 3 av Tare. 4 av Mult. 5 av Foarte. 6 av Extrem de... corectat(ă)

  1. În original, 2 var. fără accent — LauraGellner

GROAZNIC, -Ă, groaznici, -e, adj. Care inspiră groază; îngrozitor, înfricoșător, înspăimîntător, cumplit, teribil. O primejdie groaznică părea că amenință portul. BART, E. 287. Apoi îndată veni un leu groaznic nevoie mare. ISPIRESCU, L. 147. ◊ (Adverbial) Cum călcă peste pragul porții, începu casele, curtea și grădina a se cutremura și a urla așa de groaznic, încît se auzi pînă la zîne. ISPIRESCU, L. 149. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult. Văzînd ei această minune, s-au înspăimîntat și mai tare, căci socotea că-i necuratul, și au prins-o și mai groaznic la fugă. SBIERA, P. 6. Groaznic m-a ciomăgit fratele, meu de cruce. ALECSANDRI, T. I 451. b) (Legat de un adjectiv sau de alt adverb prin prep. «de» spre a exprima superlativul) Foarte, extrem de... Găsiră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă. ISPIRESCU, L. 74.

GROAZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; grozav; îngrozitor; înspăimântător; înfiorător; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de grozav. Un animal ~ de fioros. /<bulg. grozen

groaznic a. și adv. foarte grozav. [Slav. GROZINŬ, teribil].

groáznic, -ă (oa dift.) adj. (vsl. groznvĭ supt infl. luĭ groază). Oribil, grozav. Teribil, grozav. Adv. Foarte: groaznic de urît, de ridicul. – În est și gróznic (ceĭa ce e maĭ corect).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

groaznic adj. m., pl. groaznici; f. groaznică, pl. groaznice

groaznic adj. m., pl. groaznici; f. groaznică, pl. groaznice

groaznic adj. m., pl. groaznici; f. sg. groaznică, pl. groaznice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GROAZNIC adj. 1. înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, oribil, (înv. și pop.) spăimântător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimântos. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

GROAZNIC adj. 1. înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O ~ pasiune îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HORRIBILE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (și de auzit) – Introducere în atmosferă în vederea relatării unor fapte grave. Are, în egală măsură, un sens ironic.

IVAN, numele mai multor mari cnezi ai Moscovei. Mai Importanți: I. I (zis Kalita „pungă de bani”), cneaz al Moscovei (1325-1340) și mare cneaz al Vladimirului (1328-1340). A pus bazele puterii politice și economice a Moscovei și a obținut de la hanul Uzbek al Hoardei de Aur dreptul de a strânge birurile plătite mongo-tătarilor de către cnezatele rusești dependente. În timpul lui (1325) reședința mitropolitului rus a fost mutată de la Vladimir la Moscova. I. III VASILIEVICI, mare cneaz al Moscovei (1462-1505). Unificator al cnezatelor și orașelor rusești în jurul Moscovei (Iaroslavl în 1463, Rostov în 1474, Novgorod în 1478, Tver în 1485 ș.a.), a înlăturat definitiv suzeranitatea mongolo-tătară (1480). În timpul domniei lui au fost stabilite relații diplomatice cu numeroase state din Europa și din Asia, consolidând poziția internațională a statului moscovit, și cu Ștefan cel Mare, fiul său Ivan căsătorindu-se cu Elena, fiica domnului român. Tot acum a fost întocmită culegerea de norme juridice „Sudebnic” (1497) și a fost instituit titlul de mare cneaz „al întregii Rusii”. I. IV Vasilievici (IVAN CEL GROAZNIC), mare cneaz al Moscovei și al întregii Rusii (1533-1547), primul țar al Rusiei (1547-1584). Încercând să consolideze statul centralizat, a inițiat un șir de reforme (administrative, judecătorești ș.a.), a întărit puterea autocrată printr-un ansamblu de măsuri („opricinina”) care urmăreau slăbirea pozițiilor marii nobilimi. A creat corpul streliților, introducând armele de foc. Cucerind hanatele tătărești Kazan (1552) și Astrahan (1556), a luptat și în Războiul livonian (1558-1583), încercând să obțină ieșirea la M. Baltică. În vremea lui a început cucerirea Siberiei.

Intrare: groaznic
groaznic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • groaznic
  • groaznicul
  • groaznicu‑
  • groaznică
  • groaznica
plural
  • groaznici
  • groaznicii
  • groaznice
  • groaznicele
genitiv-dativ singular
  • groaznic
  • groaznicului
  • groaznice
  • groaznicei
plural
  • groaznici
  • groaznicilor
  • groaznice
  • groaznicelor
vocativ singular
plural
groaznec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grozdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
groznic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

groaznic, groaznicăadjectiv

  • 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O primejdie groaznică părea că amenință portul. BART, E. 287. DLRLC
    • format_quote Apoi îndată veni un leu groaznic nevoie mare. ISPIRESCU, L. 147. DLRLC
  • 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Durere groaznică. DEX '09 DEX '98
    • format_quote (și) adverbial Cum călcă peste pragul porții, începu casele, curtea și grădina a se cutremura și a urla așa de groaznic, încît se auzi pînă la zîne. ISPIRESCU, L. 149 DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Extrem de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Văzînd ei această minune, s-au înspăimîntat și mai tare, căci socotea că-i necuratul, și au prins-o și mai groaznic la fugă. SBIERA, P. 6.
      • format_quote Groaznic m-a ciomăgit fratele meu de cruce. ALECSANDRI, T. I 451.
      • format_quote Găsiră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă. ISPIRESCU, L. 74.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.