abominabil, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr abominable, lat abominabilis] 1 înfiorător. 2 Dezgustător. 3 Urât.

*ABOMINABIL adj. Care-ți face groază, care te desgustă, urîcios; foarte rău, foarte urît: a comis o crimă ~ă; are un caracter ~; a făcut o lucrare ~ă [fr. < lat.].

ABOMINABIL, -Ă, abominabili, -e, adj. (Franțuzism rar) Care inspiră groază, groaznic, înfiorător, înspăimîntător, oribil; p. ext. dezgustător, rău, urît. Crimă abominabilă.

ABOMINABIL, -Ă, abominabili, -e, adj. (Franțuzism) Înfiorător, groaznic; dezgustător, urît. – Fr. abominable (lat. lit. abominabilis).

ABOMINABIL, -Ă adj. Îngrozitor, înfiorător, oribil; dezgustător, urît. [Cf. fr. abominable, it. abominabile].

abominabil, -ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis)

abominabil, -ă, abominabili, -e, adj. Oribil; dezgustător.

ABOMINABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; înfiorător; cutremurător. 2) Care trezește dezgust, scârbă; dezgustător. /<lat. abominabilis, fr. abominable

abominabil a. 1. care însuflă groază, desgust: crimă abominabilă; 2. foarte rău: muzică abominabilă.

*abominábil adj. (lat. abominabilis, „aruncat de la auspiciĭ”). Oribil, dezgustător; om, crimă, timp abominabil. Adv. În mod abominabil.

abominabil adj. m., pl. abominabili; f. abominabilă, pl. abominabile

abominabil adj. m., pl. abominabili; f. abominabilă, pl. abominabile

abominabil adj. m., pl. abominabili; f. sg. abominabilă, pl. abominabile

ABOMINABIL adj. v. cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, respingător, sângeros, teribil, zguduitor.

abominabil adj. v. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. DEZGUSTĂTOR. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOȘĂTOR. ÎNGROZITOR, ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. MACABRU. MONSTRUOS. ODIOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SÂNGEROS. TERIBIL. ZGUDUITOR.

Abominabil ≠ admirabil, adorabil, agreabil

Abominabil ≠ adorabil