EXPLOATAT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata.

exploatat¹ sn [At: MDA ms / P: ~ploa~ / Pl: ~uri / E: exploata] 1-6 Exploatare (1-6).

exploatat², ~ă [At: PROPĂȘIREA (1844), 108²/7 / P: ~ploa~ / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: exploata] 1-2 smf, a (În concepție marxistă; d. persoane sau d. clase sociale) (Persoană) care este supusă exploatării (1), a cărui muncă este însușită de proprietarii particulari ai mijloacelor de producție Si: asuprit, obijduit, oprimat. 3 a (D. terenuri, proprietăți etc.) De unde se extrage o substanță utilă, un material folositor. 4-7 smf, a (Om) de care se profită (în mod abuziv). 8-9 a (D. situații, împrejurări etc.) Folosit (în mod abuziv).

EXPLOATAT, -Ă, exploatați, -te, adj., s. m. și f. 1. (În teoria marxistă) Adj., s. m. și f. Persoană care suportă o exploatare (1), care își vinde forța de muncă. 2. Adj. Care este asuprit, oprimat, prigonit, împilat. 3. Adj. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) De unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor; care se află în exploatare. – V. exploata.

EXPLOATAT, -Ă, exploatați, -te, adj. 1. A cărui muncă este însușită prin exploatare de către proprietarii particulari ai mijloacelor de producție; care este nevoit să-și vîndă forța de muncă. ◊ (Substantivat) Oricare ar fi caracterul operelor lui Marx, el nu poate fi despărțit de ideea scopului lor ultim, de a servi cauzei exploataților și asupriților din toate colțurile lumii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953 nr. 338, 4/5. 2. (Despre terenuri, mine, păduri etc.) Valorificat, întrebuințat în scopuri economice, pus în exploatare. Mină exploatată. 3. Fig. (Despre situații, sentiment etc.) Folosit (în mod abuziv), din care se trag foloase. Slăbiciune exploatată. - Pronunțat: -ploa-.

EXPLOATAT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) pe care exploatatorul, folosindu-se de proprietatea sa particulară asupra mijloacelor de producție, îl lipsește de o parte din rezultatele muncii depuse. 2. (Despre terenuri, mine etc.) Valorificat. [< exploata].

EXPLOATA, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. A-și însuși fără plată din rezultatele muncii altuia. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

esploata v vz exploata

esploatat, ~ă a vz exploatat

exploata vt [At: CODRESCU, C. II, 231/32 / P: ~plo-a~ / V: (înv) esp~, (îvr) ~ota^[1], sp~ / Pzi: ~tez / E: fr exploiter] 1 (În concepția marxistă; d. proprietarii particulari ai mijloacelor de producție) A-și însuși fără echivalent produsele muncii altora create prin supramuncă. 2 (C. i. terenuri, bogății naturale, întreprinderi producătoare) A obține un profit prin investiții bănești, de muncă etc. Si: a cultiva, a valorifica. 3-4 A trage foloase (în mod abuziv) de pe urma unei persoane, situații etc. Si: a profita, a abuza. 5 (Spc; c. indică întâmplări, situații etc.) A folosi ca sursă de inspirație (în vederea creării unor opere artistice). 6 (În concepția marxistă) A aservi pe plan economic (și politic) o țară, în scopul asigurării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. corectat(ă)

explota v vz exploata

EXPLOATA, exploatez, vb. I. Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanță utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara o parte din roadele muncii producătorilor nemijlociți de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic și politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. (Fig.) A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

EXPLOATA, exploatez, vb. I. Tranz. 1. (Despre proprietarii particulari ai mijloacelor de producție; cu privire la oameni sau la munca lor) A-și însuși fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara roadele muncii producătorilor de bunuri materiale. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. ♦ (Despre un stat imperialist) A aservi pe plan economic și politic alt stat în scopul asigurării de profituri maxime pentru grupurile monopoliste din țara colonizatoare. 2. A folosi, a valorifica un bun (mină, pămînt, pădure etc.) în vederea realizării unor obiective economice; a cultiva, a valorifica. 3. Fig. A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Pronunțat: -ploa-.

EXPLOATA vb. I. tr. 1. A-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune în valoare].

EXPLOATA vb. tr. 1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-și însuși fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcți; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)

A EXPLOATA ~ez tranz. 1) (colectivități, persoane) A folosi însușind fără echivalent o parte a muncii străine pentru a obține profit. 2) (forțele și mijloacele de producție, mecanisme, construcții, edificii etc.) A utiliza conform destinației. 3) fig. A folosi în mod abuziv, trăgând profit personal. [Sil. ex-ploa-ta] /<fr. exploiter

exploatà v. 1. a se folosi, a trage folos dintr’o proprietate; 2. fig. a ști să-și exploateze talentele; 3. a trage un venit nelegitim: patronul nu trebue să exploateze pe lucrători.

*exploatéz (oa doŭă silabe) v. tr. (fr. exploiter, d. lat. pop. explicitare, a dezvolta frecŭentativ d. explicare). Mă folosesc, trag folos dintr’o proprietate. Abuzez de cineva în folosu meŭ: a exploata credulitatea poporuluĭ. Fig. Profit de: îmĭ exploatez talentu.

exploatat (desp. -ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatați; adj. f., s. f. exploatată, pl. exploatate

exploatat (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatați; adj. f., s. f. exploatată, pl. exploatate

exploatat adj. m., s. m. (sil. -ploa-), pl. exploatați; f. sg. exploatată, pl. exploatate

exploata (a ~) (desp. -ploa-) vb., ind. prez. 1 sg. exploatez, 3 exploatează; conj. prez. 1 sg. să exploatez, 3 să exploateze

exploata (a ~) (-ploa-) vb., ind. prez. 3 exploatează

exploata vb. (sil. -ploa-), ind. prez. 1 sg. exploatez, 3 sg. și pl. exploatează

exploata

exploatez.

EXPLOATAT adj., s. v. oprimat.

EXPLOATAT adj., s. asuprit, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~.)

Exploatat ≠ exploatator

EXPLOATA vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. v. oprima.

EXPLOATA vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. a asupri, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)