exploatator, ~oare smf, a [At: I. IONESCU, M. 154, cf COSTINESCU / V: (înv) esp~, (îvr) ~lot~, esploatăt~, (pop) esplot~ sm / P: ~ploa~ / Pl: ~i, ~ / E: exploata + -tor] 1-2 (Persoană sau clasă socială) care își însușește fără echivalent produsele muncii altora create prin supramuncă. 3-4 (Persoană, întreprindere, societate etc.) care valorifică ceva sau care obține un profit (din ceva) prin investiții bănești, de muncă etc. 5-6 (Persoană) care profită (prin mijloace lipsite de scrupule) sau care trage foloase (în mod abuziv), de pe urma unei anumite împrejurări etc.

*EXPLOATATOR sm. 1 Cel ce exploatează ¶ 2 Fig. Cel ce trage foloase excesive și nepermise din munca altuia; cel ce speculează ignoranța, slăbiciunea, etc., altuia: îmbogățirea repede și greu de înțeles a cîtorva ~i politici VLAH. [fr.].

EXPLOATATOR, -OARE, exploatatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care își însușește fără echivalent muncă străină, persoană care acaparează roadele muncii altuia; (în orînduirea capitalistă) persoană care exploatează munca salariată și-și însușește plusvaloarea. V. moșier, feudal, capitalist, chiabur. Chiaburii sînt exploatatorii cei mai feroci, cei mai brutali, cei mai sălbatici, și nu o dată s-a întîmplat în istoria altor țări ca ei să restabilească puterea moșierilor, a regilor, a popilor, a capitaliștilor. LENIN, O. A. II 347. Dăm jos pe stăpîni, împărțim plugărimii pămîntul; înlăturăm pe exploatatorii industriilor, statul ia în stăpînire fabricile. SADOVEANU, M. C. 124. ◊ (Adjectival) Regele... capul clasei exploatatoare care a adus țăranul la sapă de lemn, care-a întins pînă într-atîta coarda că ea s-a rupt... are îndrăzneală a vorbi de spirite rătăcite. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. 2. Persoană care exploatează (2) o moșie, o pădure etc. ◊ (Adjectival) Întreprindere exploatatoare de mine. – Pronunțat: -ploa-.

EXPLOATATOR, -OARE s.m. și f., adj. 1. (Cel) care își însușește fără echivalent produsul muncii străine, care acaparează roadele muncii altuia. 2. (Persoană) care exploatează o moșie, o întreprindere etc. [< exploata + -tor].

EXPLOATATOR, -OARE adj., s. m. f. 1. (cel) care exploatează munca altuia. 2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc. (< exploata + -tor)

EXPLOATATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care exploatează un bun natural sau un sistem tehnic. Întreprinderea ~oare de petrol. 2) Care exploatează munca altuia însușindu-și aproape tot produsul; asupritor; opresor; impilator. /a exploata + suf. ~ator

exploatator m. cel ce trage foloase nepermise dintr’o pozițiune oarecare.

esploatator sm vz exploatator

esploatatori sm vz exploatator

esploatător sm vz exploatator

esplotator sm vz exploatator^[1] corectat(ă)

explotator sm vz exploatator

exploatator (desp. -ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatori; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoare

exploatator (-ploa-) adj. m., s. m., pl. exploatatori; adj. f., s. f. sg. și pl. exploatatoare

exploatator s. m., adj. m. (sil. -ploa-), pl. exploatatori; f. sg. și pl. exploatatoare, g.-d. sg. art. exploatatoarei

EXPLOATATOR adj., s. v. opresor.

EXPLOATATOR adj., s. asupritor, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțele ~.)