exploatat², ~ă [At: PROPĂȘIREA (1844), 108²/7 / P: ~ploa~ / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: exploata] 1-2 smf, a (În concepție marxistă; d. persoane sau d. clase sociale) (Persoană) care este supusă exploatării (1), a cărui muncă este însușită de proprietarii particulari ai mijloacelor de producție Si: asuprit, obijduit, oprimat. 3 a (D. terenuri, proprietăți etc.) De unde se extrage o substanță utilă, un material folositor. 4-7 smf, a (Om) de care se profită (în mod abuziv). 8-9 a (D. situații, împrejurări etc.) Folosit (în mod abuziv).