epuizat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: epuiza] 1 (D. bunuri materiale) Consumat în întregime. 2 (D. mărfuri, ediții etc.) Vândut. 3 Terminat. 4 (D. ființe sau d. forța lor fizică sau psihică) Extenuat (1).

EPUIZAT, -Ă, epuizați, -te, adj. (Despre ființe, despre forța lor fizică sau psihică) Istovit, sleit, slăbit, extenuat. – Pronunțat: -pu-i-.

epuiza [At: I. NEGRUZZI, S. III, 133 / P: ~pu-i~ / Pzi: ~zez / E: fr épuiser] 1 vt (C. i. bunuri materiale) A întrebuința în întregime Si: a consuma. 2 vt (C. i. stocuri de mărfuri, ediții etc.) A vinde (integral). 3 vt (C. i. resurse naturale) A secătui. 4 vt (C. i. teme, argumente, probleme etc.) A lămuri complet o problemă, discutând toate amănuntele. 5-6 vtr A (se) termina. 7 vr (C. i. mijloace, posibilități etc.) A trece în revistă până la capăt. 8-9 vtr A (se) extenua din punct de vedere fizic sau moral Si: a (se) istovi, (îvr) enervant (2).

EPUIZA, epuizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A termina, a sfîrși, a isprăvi (întrebuințînd, consumînd, vînzînd). A epuizat rezervele. ▭ Abătîndu-se în treacăt pentru a reînnoi o provizie epuizată de pesmeți. C. PETRESCU, O. P. I 148. ◊ Refl. pas. De prisos a mai spune ce succese a avut gazeta noastră! Ediția pentru capitală s-a epuizat în cîteva momente. CARAGIALE, M. 56. 2. Tranz. A lămuri complet fără a lăsa ceva neclar, a discuta în toate amănuntele; a isprăvi de studiat, de cercetat. Profesorul a epuizat tratarea chestiunii. 3. Refl. (Despre ființe, despre forța lor fizică sau psihică) A se istovi, a se slei, a se extenua. ◊ Tranz. L-au epuizat atîtea suferințe. – Pronunțat: -pu-i-.

EPUIZA vb. I. 1. tr., refl. A (se) termina, a (se) isprăvi. 2. tr. A lămuri complet, a termina discuțiile, a încheia (o problemă). 3. refl. A se istovi, a se extenua. [Pron. -pu-i-. / < fr. épuiser].

EPUIZA vb. I. tr., refl. a (se) termina, a (se) isprăvi. II. tr. a lămuri complet, a termina discuțiile. III. refl. a se extenua. (< fr. épuiser)

A SE EPUIZA mă ~ez 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până la sfârșit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forța și energia; a se obosi peste măsură; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser

A EPUIZA ~ez tranz. 1) A face să se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser

epuiza (a ~) (desp. -pu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. epuizez, 3 epuizează; conj. prez. 1 sg. să epuizez, 3 să epuizeze

epuiza (a ~) (-pu-i-) vb., ind. prez. 3 epuizează

epuiza vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. epuizez, 3 sg. și pl. epuizează

epuiza

EPUIZAT adj. v. extenuat.

EPUIZAT adj. extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (Un om ~.)

Epuizat ≠ neistovit

EPUIZA vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. extenua.

EPUIZA vb. 1. a (se) consuma, a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.) 2. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mîntui. (A ~ tot ce avea de spus.) 3. a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. șl Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.)