8 definiții pentru terminat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.

TERMINÁT2, -Ă, terminați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Care a fost dus până la capăt; sfârșit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte; sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.

terminat2, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~ați, ~e / E: termina] 1 (D. acțiuni) Care a fost dus până la capăt Si: isprăvit, încheiat, sfârșit. 2 (Pfm; d. oameni) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte. 3 (Pfm; d. oameni) Sfârșit din punct de vedere material, fizic sau moral.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

terminát adj. m., pl. termináți; f. sg. terminátă, pl. termináte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TERMINÁT adj. 1. v. isprăvit. 2. v. finit.

TERMINAT adj. 1. gata, isprăvit, încheiat, sfîrșit, (înv.) săvîrșit. (Un lucru ~.) 2. finit. (Produs ~.)

Terminat ≠ nesfârșit, neterminat

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Iucundi acti labores (lat. „Lucrările terminate sînt plăcute”) – maximă care poartă semnătura lui Cicero în De finibus... (II, 32, 105). Se adresează ca un îndemn celor ce obișnuiesc să execute treburile pe jumătate, să nu-și îndeplinească sarcinile pînă la sfîrșit. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

terminat, -ă, terminați, -te adj. 1. omorît, ucis. 2. ruinat, distrus. 3. (fig.) falit.

Intrare: terminat (adj.)
terminat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terminat
  • terminatul
  • terminatu‑
  • termina
  • terminata
plural
  • terminați
  • terminații
  • terminate
  • terminatele
genitiv-dativ singular
  • terminat
  • terminatului
  • terminate
  • terminatei
plural
  • terminați
  • terminaților
  • terminate
  • terminatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

terminat, terminaadjectiv

etimologie:
  • vezi termina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.