2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (24)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISPUS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să..., gata să... ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune.
DISPUS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să..., gata să... ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispus, ~ă a [At: BĂLĂȘESCU, GR. 121/14 / V: (îvr) des~ / Pl: ~uși, ~e / E: dispune] 1 (Înv) Aranjat într-o anumită ordine. 2 Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face ceva. 3 Înclinat să... 4 (Îe) A fi (bine) ~ A avea bună dispoziție. 5 (Îae) A fi ușor amețit de băutură. 6 (Îe) A fi rău (sau prost) ~ A fi într-o stare sufletească proastă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUS, -Ă, dispuși, -se, adj. (Adesea construit cu verbul «a fi» și urmat de o completivă) Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru, înclinat să..., gata de a... Ca bun camarad, e dispus să facă asta cu toată plăcerea. SADOVEANU, P. M. 114. Mîine... ați fi dispuși să primiți pe cineva la dejun? CARAGIALE, O. VII 25. Eram dispus să petrec. ALECSANDRI, T. 747. ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit. Toată ziua am fost bine dispus. ▭ Ioana [era] dispusă, cu ochii strălucitori, cu un zîmbet batjocoritor. CAMIL PETRESCU, T. I 108; b) fig. a fi amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi indispus, a fi fără chef.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊ A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISPUS ~să (~și, ~se) Care este gata să facă ceva. ◊ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea bună (sau rea) dispoziție; b) a fi vesel, mulțumit (sau nemulțumit). /v. a dispune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dispus a. 1. gata de a lucra; 2. în dispozițiune (bună sau rea): nu-i bine dispus azi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dispús, -ă adj. Gata de, gata să: om dispus la muncă, să muncească, a munci. Vesel, vioĭ: îs bine dispus astăzĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DISPUNE, dispun, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranz. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUNE, dispun, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranz. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despone v vz dispune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despune vi vz dispune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despus2, ~ă a vz dispus2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despus1 sn vz dispus1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disponui v vz dispune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispune [At: CANTEMIR, HR. 243 / V: despone, (înv) des~, (îvr) ~nui / Pzi: dispun, (înv) dispui / E: lat disponere, fr disposer (după pune)] 1 vt A așeza într-o anumită ordine Si: a ordona, a orândui, (înv) a dispoza (1) 2 vi A avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință Si: (înv) a dispoza (2). 3 vt A da dispoziții (3) Si: a hotărî, a decide, (înv) a dispoza (3), (îvr) a dispozarisi (1) 4 vt (Pex) A stipula. 5 vt (Înv) A conduce (într-un anumit fel). 6 vt (Îvr) A desemna printr-o dispoziție (4). 7 vt A fi înclinat să... 8-9 vtr A face să devină sau a deveni bine dispus Si: a (se) înveseli. 10 vt (Înv) A pregăti pentru un scop anume. 11 vi A învinge într-o competiție sportivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispunui v vz dispune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUNE, dispun, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. (Absol.) Imediat ce va putea dispune singură, va lichida [moșia] Babaroaga. REBREANU, R. I 259. 2. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza după bunul plac. Azi minerii dispun de școli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuințe spațioase și luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente și produse industriale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 1/1. Unde și cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te comunică-mi toate amănuntele de care poți dispune. CARAGIALE, O. VII 143. 3.. Intranz. (Franțuzism) A ieși învingător într-o întîlnire sportivă. Echipa locală a dispus de adversara ei. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine, a aranja. Zările sînt umede, viorii, și aburi ușor se înalță, dezvelind orizontul dispus în coline. ANGHEL, PR. 173. Copii veseli... aleargă, sub piciorușele lor sună prundul de pe aleile dispuse în amfiteatru. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Alte două strofe, dispuse într-același chip, împlinesc partea curat vînătorească și, negreșit, cea mai interesantă a baladei. ODOBESCU, S. III 89. 5. Refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispun, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPUNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DISPUNE mă dispun intranz. A căpăta o bună dispoziție; a deveni vesel; a se înveseli. /<fr. disposer, lat. disponere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DISPUNE dispun 1. tranz. 1) (soluții, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, ființe) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiție sportivă; a învinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dispune v. 1. a pune într’o ordine oarecare: a dispune trupele; 2. a prepara la sau pentru ceva: a dispune o sală pentru bal; 3. a face ce vrea, a întrebuința după plac: a dispune de averea sa; 4. a lua dispozițiuni, a ordona: legea dispune numai pentru viitor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despúĭ și -pún, -pús, a -púne v. tr. (lat. dĭspóno, -pónere, a dispune, a așeza). Vechĭ. Stăpînesc. V. refl. Mă așez, mă stabilesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* dispún, -pús, a -púne v. tr. (lat. dis-pono, -pónere. V. pun, despun). Așez, rînduĭesc: a dispune trupele în semicerc. Prepar, pun la dispozițiune: a dispune o sală pentru bal. Hotărăsc, decid: comandantu a spus ca nimenĭ să nu treacă. Fig. Înveselesc: vestea asta la dispus (saŭ l-a dispus bine). V. intr. Pot face ce vreaŭ cu ceva, am: a dispune de banĭ, de amicĭ. V. refl. Mă prepar, staŭ gata: mă dispun să plec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispun, 2 sg. dispui, 3 sg. dispune, perf. s. 1 sg. dispusei, 1 pl. dispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. dispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să dispun, 3 să dispună; ger. dispunând; part. dispus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispun, 2 sg. dispui, 1 pl. dispunem; conj. prez. 3 să dispună; ger. dispunând; part. dispus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dispune vb. → pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dispune (conj. dispună)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dispun, -nă 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISPUNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISPUNE vb. 1. a comanda, a decide, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. (JUR.) a decreta, (înv.) a lega. (Prin prezenta, ~...) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui. a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. (SPORT) a bate, a întrece, a învinge. (A ~ la puncte de adversar.) 5. a se amuza, a se desfăta, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și se ~.) 6. a avea, a se bucura. (~ în sfîrșit de un ceas tihnit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
despune (-n, -us), vb. – A guverna, a domina, a cîrmui, a conduce. Lat. dĭspōnĕre (Pușcariu 527; REW 2682; Candrea-Dens., 1465; Tiktin; Rosetti, I, 166). Este înv. (sec. XVI-XVII), și der. despuitor, s. m. (conducător, șef, căpetenie); despus, s. n. (dominație, cîrmuire). Cf. dispune.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dispune (dispun, us), vb. – 1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (Refl.) A se înveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune. – Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s. f., din fr.; disponenda, s. f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispoziți(un)e, s. f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispoziție, s. f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
L’HOMME PROPOSE, DIEU DISPOSE (fr.) omul propune, Dumnezeu dispune – Finalizarea unor acțiuni ale omului nu depinde, totdeauna, de voința sau dorința lui.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT637) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT637) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dispus, dispusăadjectiv
- 1. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să..., gata să... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ca bun camarad, e dispus să facă asta cu toată plăcerea. SADOVEANU, P. M. 114. DLRLC
- Mîine... ați fi dispuși să primiți pe cineva la dejun? CARAGIALE, O. VII 25. DLRLC
- Eram dispus să petrec. ALECSANDRI, T. 747. DLRLC
- A fi (bine) dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Toată ziua am fost bine dispus. DLRLC
- Ioana [era] dispusă, cu ochii strălucitori, cu un zîmbet batjocoritor. CAMIL PETRESCU, T. I 108. DLRLC
-
- A fi (bine) dispus = a fi ușor amețit de băutură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- dispune DEX '09 DEX '98 DN
dispune, dispunverb
-
- Imediat ce va putea dispune singură, va lichida [moșia] Babaroaga. REBREANU, R. I 259. DLRLC
-
- 2. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Azi minerii dispun de școli de calificare, biblioteci, cluburi, tot mai multe locuințe spațioase și luminoase, dispensare, magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente și produse industriale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 1/1. DLRLC
- Unde și cum s-a petrecut lucrul? Rogu-te comunică-mi toate amănuntele de care poți dispune. CARAGIALE, O. VII 143. DLRLC
-
- 3. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: învinge
- Echipa locală a dispus de adversara ei. DLRLC
-
- 4. A așeza într-o anumită ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: aranja
- Zările sînt umede, viorii, și aburi ușor se înalță, dezvelind orizontul dispus în coline. ANGHEL, PR. 173. DLRLC
- Copii veseli... aleargă, sub piciorușele lor sună prundul de pe aleile dispuse în amfiteatru. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
- Alte două strofe, dispuse într-același chip, împlinesc partea curat vînătorească și, negreșit, cea mai interesantă a baladei. ODOBESCU, S. III 89. DLRLC
-
etimologie:
- disposer DEX '09 DEX '98 DN
- disponere (după pune). DEX '09 DEX '98 DN