8 definiții pentru dispus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dispús, ~ă a [At: BĂLĂȘESCU, GR. 121/14 / V: (îvr) des~ / Pl: ~úși, ~e / E: dispune] 1 (Înv) Aranjat într-o anumită ordine. 2 Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face ceva. 3 Înclinat să... 4 (Îe) A fi (bine) ~ A avea bună dispoziție. 5 (Îae) A fi ușor amețit de băutură. 6 (Îe) A fi rău (sau prost) ~ A fi într-o stare sufletească proastă.

DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să..., gata să... ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune.

DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. Aflat într-o situație sau într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; înclinat să..., gata să... ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit; b) a fi ușor amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi într-o stare sufletească rea. – V. dispune.

DISPÚS, -Ă, dispuși, -se, adj. (Adesea construit cu verbul «a fi» și urmat de o completivă) Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru, înclinat să..., gata de a... Ca bun camarad, e dispus să facă asta cu toată plăcerea. SADOVEANU, P. M. 114. Mîine... ați fi dispuși să primiți pe cineva la dejun? CARAGIALE, O. VII 25. Eram dispus să petrec. ALECSANDRI, T. 747. ◊ Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea bună dispoziție, a fi vesel, mulțumit. Toată ziua am fost bine dispus.Ioana [era] dispusă, cu ochii strălucitori, cu un zîmbet batjocoritor. CAMIL PETRESCU, T. I 108; b) fig. a fi amețit de băutură. A fi rău (sau prost) dispus = a fi indispus, a fi fără chef.

DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊ A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune].

DISPÚS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune)

DISPÚS ~să (~și, ~se) Care este gata să facă ceva. ◊ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea bună (sau rea) dispoziție; b) a fi vesel, mulțumit (sau nemulțumit). /v. a dispune

dispus a. 1. gata de a lucra; 2. în dispozițiune (bună sau rea): nu-i bine dispus azi.

* dispús, -ă adj. Gata de, gata să: om dispus la muncă, să muncească, a munci. Vesel, vioĭ: îs bine dispus astăzĭ.

Intrare: dispus
dispus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispus
  • dispusul
  • dispusu‑
  • dispu
  • dispusa
plural
  • dispuși
  • dispușii
  • dispuse
  • dispusele
genitiv-dativ singular
  • dispus
  • dispusului
  • dispuse
  • dispusei
plural
  • dispuși
  • dispușilor
  • dispuse
  • dispuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)