* DISPUNE (-pun) I. vb. tr. 1 A așeza într’o anumită ordine, a orîndui ¶ 2 A găti, a pregăti: sala s’a dispus pentru bal; Ⓕ: ~ afacerile, a le pregăti a le întocmi în vederea unui rezultat definitiv ¶ 3 A face să fie cu voie bună, bine dispus. II. vb. intr. 1 A face cu cineva sau cu ceva ceea ce voește, ceea ce-i place: poți ~ de nu știu ce să faci, dar poți ~ de mine, de viața, de averea mea: (D.-ZAMF.) ¶ 2 A întocmi, a hotărî; (p.): omul propune și Dumnezeu dispune, omul chibzuește într’un fel, dar Dumnezeu hotărăște într’alt fel, nu e cum vrea omul, ci cum vrea Domnul ¶ 3 ⚖️ A înstrăina averea (prin donație sau testament) [fr. disposer, refăcut după p u n e ].