dezvăluire sf [At: DEX / P: ~lu-i~ / Pl: ~ri / E: dezvălui] 1 Aducere la cunoștință (prin scris, imagini etc.). 2 Destăinuire. 3 Divulgare. 4 Ieșire în evidență. 5 Desfășurare.

DEZVĂLUIRE, dezvăluiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvălui. 1. Dare la iveală. Este necesar ca regizorii și actorii să facă noi și serioase progrese în dezvăluirea cu putere artistică a trăsăturilor omului nou. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2666. 2. Destăinuire. Ceasul dezvăluirilor sufletești încă nu sosise. GALACTION, O. I 413.

DEZVĂLUI, dezvălui, vb. IV. 1. Tranz. A face cunoscut; a arăta, a releva. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Pref. dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

dezvălui [At: TDRG / P: ~lu-i / Pzi: ~vălui / E: dez- + (în)vălui] 1 vt A face cunoscut (prin cuvinte, scris, imagini etc.) Si: a arăta. 2 vt A destăinui. 3 vt A divulga. 4 vr A ieși în evidență. 5 vr A se desfășura. modificată

DEZVĂLUI, dezvălui, vb. IV. 1. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc.); a arăta. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DEZVĂLUI, dezvălui, vb. IV. (Uneori în concurență cu dezveli) 1. Tranz. A ridica învelitoarea de pe ceva; a descoperi, a dezveli. Dezvăluie [de giulgiu] galbena față a Catarinei. NEGRUZZI, S. III 489. ◊ Fig. Boii se odihnesc în fund, în umbră; din cînd în cînd lumina trece ca un fulger, îi dezvăluie o clipă, apoi noaptea poienii îi acoperă iar. SADOVEANU, O. I 283. ♦ (Cu complementul «casa», rar) A desface, a strica acoperișul unei case; a descoperi. M-am oprit în fața unei case, deasupra căreia niște lucrători proiectîndu-și siluetele pe cer zoreau s-o dezvăluie. ANGHEL, PR. 11. 2. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut; a arăta, a revela; a descoperi. Evenimentul descris... dezvăluie toată neîncrederea țăranului față de negustor. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Munții sînt nevoiți... să-și dezvăluie adevărata lor culoare: aceea a cremenii din care sînt zidiți. BOGZA, C. O. 267. Mioara, candidă, dezvăluind fără să vrea un colț de gînduri... CAMIL PETRESCU, T. II 92. ◊ Refl. În prefețele diverselor ediții, în articole publicate în presă, în manualele școlare, se dezvăluie din ce în ce mai bine semnificația, orientarea progresistă a lucrărilor scriitorilor noștri clasici. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită. M. I. CARAGIALE, C. 46. ♦ A destăinui; a divulga. Lipea un deget pe buze, ca o rugă, să nu mai spună la nimeni taina pe care își închipuia că o dezvăluie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 53. Viața lui, din istoria căreia îi se întîmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crîncenă luptă. M. I. CARAGIALE, C. 11. O scriere... a unui medic ce călătorise prin tot Orientul ne dezvăluie pe scurt tainele acelui trai de padișah. ODOBESCU, S. I 293. 3. Refl. (Rar) A se desface, a se desprinde, a se alege. Mîne, pe cînd ziua se dezvăluie din noapte, cel mai harnic... fură smîntîna de pe izvorul din crîng. EMINESCU, N. 138. – Prez. ind. și: dezvăluiesc (GALACTION, O. I 389, MACEDONSKI, O. IV 20).

A DEZVĂLUI dezvălui tranz. 1) (gânduri intime, frământări sufletești) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui; a confia. 2) (secrete de stat) A aduce la cunoștința generală; a da în vileag; a divulga; a destăinui. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

A SE DEZVĂLUI pers. 3 se dezvăluie intranz. A ieși în evidență; a se face vizibil; a apărea; a se arăta. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

desvăluì v. 1. a ridica vălul, a descoperi: a desvălui un secret; 2. a se desfășura: încântătorul tablou ce se desvălue dinaintea ochiului GHICA.

dezvăluĭesc v. tr. (după învăluĭesc). Dezgovesc, daŭ la iveală, divulg, destăĭnuĭesc.

dezvăluire s. f., g.-d. art. dezvăluirii; pl. dezvăluiri

dezvăluire s. f., g.-d. art. dezvăluirii; pl. dezvăluiri

dezvăluire s. f., g.-d. art. dezvăluirii; pl. dezvăluiri

dezvălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 dezvăluie, imperf. 1 dezvăluiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să dezvălui, 3 să dezvăluie

dezvălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluia; conj. prez. 3 să dezvăluie

dezvălui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 sg. și pl. dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluia

dezvălui (ind. prez. 1 sg. dezvălui, 3 sg. și pl. dezvăluie)

DEZVĂLUIRE s. 1. arătare, revelare. (~ unor lipsuri.) 2. v. destăinuire. 3. deconspirare, destăinuire, divulgare. (ă numelor celor vinovați.) 4. confesiune, confidență, destăinuire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.)

DEZVĂLUIRE s. 1. arătare, revelare. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 3. confesiune, confidență, destăinuire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.)

DEZVĂLUI vb. v. descoperi, dezveli.

DEZVĂLUI vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. a deconspira, a destăinui, a divulga. (A ~ numele vinovaților.) 4. v. descoperi.

dezvălui vb. v. DESCOPERI. DEZVELI.

DEZVĂLUI vb. 1. a arăta, a releva, a revela, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 2. a declara, a destăinui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a revela, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.)