destăinuire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: destăinui] 1-3 Dare la iveală a unor lucruri (necunoscute,) (neînțelese sau) a unor informații Si: destăinuit¹ (1-3), dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire. 4-6 Dare pe față, deschis, fără ocol, a (tuturor) (gândurilor sau) sentimentelor cuiva, a (tot) ce are pe suflet cineva Si: confesare, confesiune, declarare, declarație, destăinuit¹ (4-6), spovedanie, spovedire.

DESTĂINUIRE, destăinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire. Destăinuirea lui n-a impresionat-o. CAMIL PETRESCU, T. I 517. Tînărul se zăpăci de tot ascultînd destăinuirile atît de intime, mai ales cînd luară o întorsătură tristă. REBREANU, R. I 30. Privise... pe furiș... ca să poată aprecia efectul pe care o să-l aibă această destăinuire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 168. A făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea. IBRĂILEANU, A. 208.

destăinuire s. f., g.-d. art. destăinuirii; pl. destăinuiri

destăinuire s. f., g.-d. art. destăinuirii; pl. destăinuiri

destăinuire s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. destăinuirii; pl. destăinuiri

DESTĂINUIRE s. 1. desconspirare, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. deconspirare, dezvăluire, divulgare. (ă întregii afaceri.) 3. confesiune, confidență, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.) 4. v. declarație.

DESTĂINUIRE s. 1. dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. confesiune, confidență, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.) 3. declarație, mărturisire. (~ de dragoste.)

Destăinuire ≠ acoperire, tăcere

DESTĂINUIRE. Subst. Destăinuire, confidență, încredințare, mărturisire, mărturisanie (înv.), confesiune, spovedanie, spovadă (reg.), spovedire. Depoziție, mărturie, declarație, recunoaștere. Indiscreție, divulgare, trădare. Dezvăluire, descoperire, demascare, deconspirație, deconspirare. Confident. Confesor, duhovnic. Divulgator (rar). Adj. Confidențial. Indiscret. Vb. A (se) destăinui, a mărturisi, a încredința, a împărtăși, a se confia (rar), a se confesa, a se spovedi, a se spovădui (reg.), a-și ușura sufletul, a-și spune păsul, a-și vărsa (ușura) năduful, a spune tot ce ai pe suflet, a-și deschide sufletul (inima), a dezlega sacul, a-și vărsa amarul (necazul, veninul, focul), a-și dezlega băierele inimii, a-și ușura inima, a-și răcori inima, a face confidențe. A dezvălui, a descoperi, a dezveli (fig.), a divulga, a da în vileag, a da pe față, a da de gol, a deconspira, a da la iveală, a da la lumină, a face cunoscut. V. adevăr, convorbire, încredere, sinceritate.