bolborosit¹ sn [At: CREANGĂ, A. 93 / Pl: ~uri / E: bolborosi] 1-4 Bolborosire (1-4).

bolborosit², ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. V, 76 / V: borb~ / Pl: ~iți, ~e / E: bolborosi] 1 Mormăit. 2 (Fig) Confuz.

bolborosit², -ă adj. (despre fraze, cuvinte etc.) Care este mormăit, confuz. ◊ (adv.) Mitrea vorbea bolborosit (SADOV.). • pl. -ți, -te. /v. bolborosi.

bolborosit¹ s.n. Bolborosire. • pl. -uri /v. bolborosi.

BOLBOROSIT¹ s. n. Faptul de a bolborosi; vorbire nedeslușită. Și așa, am scăpat și eu de urît și Trăsnea de bolborosit prin somn. CREANGĂ, A. 93.

BOLBOROSIT², -Ă, bolborosiți,-te, adj. (Despre fraze, cuvinte) Pronunțat rău, exprimat nedeslușit; mormăit, bodogănit. ◊ (Adverbial) Mitrea vorbea bolborosit și din fundul gîtlejului. SADOVEANU, B. 23.

BOLBOROSIT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.

bolbolosi v vz bolborosi

bolborăsi v vz bolborosi

bolborosi [At: BĂRAC, T. 41/9 / V: borb-, -răsi, -bolo- / Pzi: ~sesc / E: fo] 1-2 vit A vorbi nedeslușit. 3-4 vit (Înv) A vorbi în somn. 5-6 vit (Înv) A bâlbâi. 7 vt (Înv) A vorbi într-o limbă străină. 8 vi (D. lichide) A gâlgâi. 9 vi (D. curcani) A scoate sunetul specific. 10 vi (Rar; d. rațe) A bălăci cu ciocul prin apă. 11 vi (Pop; d. mațe) A chiorăi. 12 vi (Pop) A mânca cu zgomot.

borborosi v vz bolborosi

bolborosi vb. IV. 1 intr., tr. A vorbi încet și nedeslușit. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire (REBR.). ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Boierii în divan bolboroseau graiuri străine (ODOB.). ◊ Expr. A bolborosi turcește v. turcește. 2 intr. (mai ales despre lichide) A produce un zgomot caracteristic ciocnirii de un obstacol, tîșnirii dintr-un orificiu sau în procesul de fierbere; a gîlgîi. Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori (VLAH.). ♦ (pop.) A chiorăi. 3 intr. (despre curcani) A scoate sunete specifice. • prez.ind. -esc. și borborosi vb. IV. /form. expr.

borborosi vb. IV. v. bolborosi.

BOLBOROSI, bolborosesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A vorbi încet și nedeslușit (sub stăpînirea unei stări afective), a se exprima neinteligibil. Alexiu... bolborosea ceva cu glas scăzut. DUMITRIU, B. F. 69. Soldatul... încercă în mai multe rînduri să spună ceva, bolborosi fără șir – și tăcu definitiv. SAHIA, N. 75. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire. REBREANU, P. S. 127. Ce bolborosește din gură? ALECSANDRI, T. 179. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii n-o înțeleg). (Tranz.) Bolborosește trei vorbe franțuzești, nu știe carte, abia poate iscăli, și brațul lui ține girbaciu! stăphririi asupra «prostimii». SADOVEANU, N. F. 47. Boierii în divan bolboroseau graiuri străine. ODOBESCU, S. III 258. 2. (Despre lichide, în special despre apă și sînge) A produce un zgomot caracteristic cauzat de ciocnirea cu aerul sau cu alt obstacol. V. clipoci, gîlgîi. O piatră se rostogoli în pîrău, undele bolborosiră. SADOVEANU, O. VI 11. Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei viitori. VLAHUȚĂ, O. A. 407. Capul de-a dura sărea, Sîngele bolborosea. ALECSANDRI, P. P. 89. – Variantă: borborosi (ȘEZ. IV 125) vb. IV.

BORBOROSI vb. IV v. bolborosi.

BOLBOROSI, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee.

A BOLBOROSI ~esc intranz. 1) A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a bălmăji; a boscorodi. 2) A vorbi într-o limbă neînțeleasă de ascultători. 3) (despre lichide) A produce un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe; a gâlgâi. /Onomat.

bolborosì (borborosì) v. 1. a clocoti (de valuri); 2. a țișni, a ieși fierbând și făcând bășici (de apă, de sânge): capul de-a dura sărea, sângele bolborosea POP.; 3. a vorbi iute și încurcat: începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar CR.; 4. a striga (de curcani). [V. bolbol].

borbo(ro)sì v. V. bolborosi.

bolborosésc (est) și borb- (vest) v. intr. (imit. înrudit cu bg. bŭrbolĭy, bŭrborĭy, rus. bormotátĭ, vgr. borborýzo, precum și cu rom. a forfoti, a bîlbîi, a dîrdîi ș.a.). Bîlbîi, pronunț răŭ. Clocotesc, forfotesc (vorbind de apă în cazan, în rîŭ orĭ în mațe). – În Trans. borbosesc (sîrb. brobosati).

borborosésc și borboșésc V. bolborosesc.

bolborosit s. n.

bolborosit s. n.

bolborosit s. n.

bolborosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosesc, 3 sg. bolborosește, imperf. 1 bolboroseam; conj. prez. 1 sg. să bolborosesc, 3 să bolborosească

bolborosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosesc, imperf. 3 sg. bolborosea; conj. prez. 3 să bolborosească

bolborosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosesc, imperf. 3 sg. bolborosea; conj. prez. 3 sg. și pl. bolborosească

bolborosi

bolborosesc, -seam 1 imp., -sind ger.

BOLBOROSIT adj. îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedeslușit, (fig.) morfolit. (Vorbe ~.)

BOLBOROSIT adj. îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedeslușit, (fig.) morfolit. (Cuvinte ~.)

BOLBOROSI vb. 1. v. bombăni. 2. v. gâlgâi.

BOLBOROSI vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 2. a gîlgîi. (Un lichid care ~.)

bolborosi (bolborosesc, bolborosit), vb. – 1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a îngăima. – 2. A gîlgîi. – 3. (Despre curcani) A croncăni. – Var. borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța b-l-b (cf. bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar, cf. bîc. Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”, alb. belbërë „a bîigui”, sb. brbositi, brboriti „a vorbi repezit”, rus. balabolitĭ „a vorbi fără șir” (cf. Berneker 69). Din rom. pare a proveni rut. borborosy „bodogăneală”. Der. bolboroseală, s. f. (zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială); bolborositor, adj. (care bolborosește); bolborositură, s. f. (bolboroseală).