apropiere sf [At: CORESI, EV. 8/14 / V: (înv) ~iare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: apropia¹] 1 (Îoc depărtare) Venire (tot) mai aproape (1) S: (înv) apropiat². 2 (Îoc depărtare) Vecinătate. 3 Prezență a cuiva (simțită ca o instanță sau ca o forță). 4 Împrietenire sau câștigare a încrederii unei persoane, unui grup etc. 5 Împăcare. 6 (Îlav) În ~ (sau în ~a) Aproape (1) 7 (îlav) Prin ~ (sau prin ~a) (Pe) aproape (1). 8 (Îlav) Din ~ sau din ~a De aproape (1). 9 (Înv; îlav) Cu (sau prin) ~ Aproximativ. 10-12 (Înv) Proprietate, caracteristică, însușire. 13 (Înv; îe) Îmi vine cu ~iare îmi vine la îndemână.

APROPIERE sf. 1 Faptul de a (se) apropia ¶ 2 Venire în atingere, înțelegere cu cineva: nu cred să fie posibilă o ~ între ei ¶ 3 În ~ (de) loc. adv. Aproape (de), lîngă: locuesc în ~ de gară.

APROPIERE, apropieri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. Urmele de întuneric se destrămau, piereau, gonite de apropierea zilei. MIHALE, O. 528. O vino iar!... Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU. O. I 120. 2. (În loc. adv.) În apropiere = a) aproape, în vecinătate. Locuiește în apropiere; b) (neobișnuit) de aproape. Intra îmbrăcată ca băiat, ca în noaptea aceea cînd se văzură pentru întîia oară în apropiere. EMINESCU, N. 83. Din apropiere = de aproape. Venim din apropiere. Prin apropiere = pe aproape. Ceilalți își aveau rosturile lor, casă, nevastă, copii și neamuri, prin apropiere. PAS, L. I 75. – Pronunțat: -pi-e-.

APROPIERE, apropieri, s. f. Acțiunea de a (se) apropia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În apropiere = aproape, în vecinătate. Prin apropiere = pe aproape. Din apropiere = de aproape.

apropiere f. 1. fapta de a fi aproape: a ta apropiere inima-mi de adânc o liniștește EM.; 2. starea lucrului apropiat: venia din apropiere.

apropiere f., pl. ĭ. Acțiunea de a apropia. Vecinătate.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu le putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a-] – Lat. appropiare.

APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.

apropia² v vz apropria

apropia¹ [At: COD. VOR. 128/13 / V: -pria / P: ~pi-a / Pzi: apropii, (înv) ~ropiu, (rar) -iez / E: ml appropiare] 1 vr A se deplasa în spațiu tot mai aproape de cineva sau ceva. 2 vr (Înv; îe) A se ~ cu târgul A cădea la învoială. 3 vr (Pan; construit cu prepoziția de; înv, c. în dativ) A fi credincios cuiva. 4 vr A se afla foarte aproape de un anumit moment, timp etc. 5 vr (Îe) A se ~ de ziuă A se face ziuă. 6-7 vr (Îe) Nu te poți ~ de (cineva) A nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. 8 vr (Îe) Nu te poți ~ de (ceva) A nu putea să cumperi din cauza scumpetei. 9 vr (Îe) A se ~ funia de (sau la) par A se apropia deznodământul. 10 vr (Fig) A adera. 11-12 vti (Îpp) A ajunge aproape (1). 13 vt (Îe) A ~ mălaiul din traistă A cheltui (aproape) tot. 14-15 vt Aduce ceva sau pe cineva lângă... 16 vt (Fig) A lega sufletește sau prin afinități. 17 vt (Îvp) A fi aproape de împlinirea unui număr de ani. 18 vt (Înv; construit cu infinitivul sau conjunctivul) A fi cât pe ce să... 19 vr (Fig; urmat de prepoziția de) A se asemăna. 20 vr (Fig) A-și face prieten pe cineva. 21-22 vr, vt (Fig; pan) A-(și) atrage de partea sa pe cineva. 23 vr A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune.

apropiare sf vz apropiere

apropiație¹ sf vz apropiere

apropria vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: ~pri-a / V: ~pia² / Pzi: ~iez / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-și însuși un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda.

APROPIA (-piu) I. vb. tr. 1 A pune, a așeza, a duce (mai) aproape: apropie scaunul și să stăm de vorbă; familiar: el știa să apropie inimile și să cimenteze ideile (I.-GH.) ¶ 2 A pune pe cineva alături de alții, a-l face să se asemene cu alții: aceste păcate îl apropie și mai mult de ei ¶ 3 ‡A atinge, a ajunge pînă la (vorb. de timp): Domnul, după ce apropiesă trei ani a domniei sale (LET.). II. vb. refl. 1 A veni, a se duce (mai) aproape de cineva, de ceva: vaporul se apropie de țărm; familiar: a se ~ de țintă; așa se mai apropie de adevăr, măcar că era păgîni (N.-COST.); proverb: i se apropie funia de par 👉 FUNIE ¶ 2 fig. A fi aproape, a sosi (vorb. de timp): toamna se apropie ¶ 3 A se atinge de ceva, a avea pretenții asupra unui lucru: de acea moșie nimeni nu s’a putut ~ (I.-GH.) ¶ 4 A veni în atingere cu cineva: e un om ursuz, nu se poate ~ nimeni de el ¶ 5 A veni în atingere de aproape cu cineva, a se stabili între unul și altul legături mai strînse: noi studenții munteni și moldoveni ne-am apropiat și mai mult între noi (I.-GH.) ¶ 6 Se apropie de ziuă, se face îndată ziuă [lat. appropiare].

APROPIAT, I. adj. 1 p. APROPIA ¶¶ contr. NEAPROPIAT ¶ 2 Așezat în apropiere: să coborîm la hotelul cel mai ~ de gară ¶ 3 Intim: e prietenul cel mai ~ al Iui. II. ‡sm. Persoană de aproape, intimă: delungat-ai de mine soțul și ~ul (COR.). III. sbst. Faptul de a (se) apropia: după apropietul oștilor ungurești (M.-COST.).

*APROPRIA (-priez) vb. tr. 1 A-și însuși ceva: au căutat să-și aproprieze pămînturi întinse în țări depărtate (I.-GH.) ¶ 2 A potrivi cu ceva, a face să corespundă împrejurărilor: trebue să-și aproprieze felul de a vorbi cercului în care se găsește [fr. < lat.].

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.

APROPIA, apropii, vb. I. (în opoziție cu depărta, îndepărta) I. (Cu sens local) 1. Refl. A veni, a se duce, a se așeza aproape (de ceva sau de cineva). Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», indicînd locul sau persoana de care se face apropierea) Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Expr. A se apropia cu tîrgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici cu cineva (din cauza situației sau a caracterului său). A nu te putea apropia de ceva = a nu putea obține ceva (din cauza prețului etc.). A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul. (În forma regională apropiet) Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. 2. Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de cineva sau de ceva. Fiecare pas ne apropie de casă. ◊ Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. II. (Cu sens temporal) Refl. 1. A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. ◊ Fig. Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. ◊ Expr. A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. 2. A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Mă apropii de 30 de ani. ◊ Tranz. (Rar) O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. III. Fig. 1. Refl. A fi, a ajunge aproape la fel. ◊ Tranz. Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. 2. Tranz. A-și atașa pe cineva, a și-l face prieten. Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. – Pronunțat: -pi-a-.

APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se așeza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodămîntul, sfîrșitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. și tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunoștințele lui se apropie de ale profesorului său. 2. Tranz. A-și face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Fr. approprier (lat. lit. appropriare).

APROPRIA vb. I. tr. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p. i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare].

APROPRIA vb. tr. 1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui. 2. a face să devină potrivit (pentru). (< fr. approprier, lat. appropriare)

A SE APROPIA mă apropii intranz. 1) A se deplasa sau a se situa mai aproape (de cineva sau de ceva). ~ de foc. ◊ A nu se putea apropia de ceva a fi inaccesibil ceva pentru cineva. A nu se putea apropia de cineva a nu putea găsi limbă comună cu cineva; a nu se putea înțelege cu cineva. 2) A veni în curând; a fi aproape; a cădea. Vara se apropie. 3) A ajunge aproape de un anumit moment; a fi pe punctul de atingere. ~ de rezultatul scontat. 4) fig. (despre persoane) A stabili relații apropiate; a deveni prieten (cu cineva); a se împrieteni. 5) fig. A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se asemăna; a semăna; a se potrivi. /<lat. appropiare

A APROPIA apropii tranz. 1) A face să se apropie. 2) A muta mai aproape (de ceva sau de cineva). ~ mașina de poartă. [Sil. a-pro-pi-a] /<lat. appropiare

A APROPRIA ~ez tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. /<fr. approprier, lat. appropiare

apropià v. 1. a pune sau duce aproape; 2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].

aproprià v. a-și însuși (mai ales pe nedrept): își apropriază toate faptele mari (= fr. aproprier).

aprópiĭ, a -á v. tr. (lat. appropiare). Eŭ aprópiĭ, tu aprópiĭ). Duc maĭ aproape: a apropia masa de părete. Fig. (Vechĭ). Mă apropiĭ (în timp): apropie opt anĭ de cînd domnește. Fac să semene: aceste calități te apropie de el. V. refl. Armata, războĭu, ziua se apropie.

*apropriéz v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mîna, îmĭ însușesc, mă fac stăpîn: îmĭ apropriez o moștenire (și fig.) o ideĭe. Potrivesc: cărțĭ apropriate mințiĭ copiilor. – Mulțĭ ignoranțĭ îl confundă cu a apropia. – Fals -piez.

apropiere (acțiunea de a (se) apropia; proximitate) (desp. a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiere (acțiunea de a (se) apropia, proximitate) (a-pro-pi-e-) s. f., g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropiere s. f. (sil. -pro-pi-e-), g.-d. art. apropierii; pl. apropieri

apropia (a ~) (a duce/a ajunge aproape) (desp. a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (desp. -pi-e), 1 pl. apropiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie; ger. apropiind (desp. -pi-ind)

apropria (a ~) (a-și însuși) (desp. a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 1 sg. apropriez (desp. -pri-ez), 3 apropriază, 1 pl. apropriem; conj. prez. 1 sg. să apropriez, 3 să aproprieze; ger. apropriind (desp. -pri-ind)

apropia (a ~) (a duce/ajunge aproape) (a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (-pi-e), 1 pl. apropiem; perf. s. 3 sg. apropie; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie, 1 pl. să apropiem; ger. apropiind (-pi-ind)

apropria (a ~) (a-și însuși) (a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 apropriază, 1 pl. apropriem (-pri-em); ger. apropriind (-pri-ind)

apropia (a fi sau a ajunge aproape) vb. (sil. -pro-pi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 sg. și pl.apropie (sil. -pi-e), 1 pl. apropiem; ger. apropiind (sil. -pi-ind)

apropria (a face propriu) vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl.apropriază, 1 pl. apropriem (sil. -pri-em); ger. apropriind (sil. -pri-ind)

apropia (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropii)

apropria (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl. apropriază, 1 pl. apropriem, ger. apropriind, part. apropriat) («a face propriu», «a-și însuși»)

apropiu, -pii 2, -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf. s.

apropriez (însușesc), -priam 1 imp., -priere inf. s.

APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. v. preajmă. 3. v. potrivire.

APROPIERE s. 1. (local) împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.) 2. (temporal) prag, preajmă. (În ~ noului an.) 3. afinitate, analogie, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ între aceste două elemente.)

Apropiere ≠ depărtare, distanțiere, îndepărtare

APROPIA vb. 1. a veni. (~-te să te îmbrățișez.) 2. a strânge. (~-ți picioarele!) 3. v. compara. 4. v. semăna. *5. v. atașa.

APROPRIA vb. v. adapta, potrivi.

APROPRIA vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)

APROPIA vb. 1. a veni. (~-te să te îmbrățișez.) 2. a strînge. (~-ți picioarele!) 3. a (se) asemăna, a (se) asemui, a (se) compara, (înv. și reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ cu un leu.) 4. a aduce, a se asemăna, a se asemui, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ mult cu sora lui.) 5.* (fig.) a se atașa, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

apropria vb. v. ADAPTA. POTRIVI.

APROPRIA vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)

A se apropia ≠ a (se) distanța

A apropia ≠ a distanța, a înstrăina

A (se) apropia ≠ a (se) depărta, a (se) îndepărta

apropia (-ii, apropiat), vb. – 1. A se deplasa (tot) mai aproape de ceva sau cineva. – 2. A intra în legătură, a aborda pe cineva. – 3. A pune împreună. – 4. A pune aproape spre a compara, a confrunta. – Mr. aprok’u, mr. prok’u. Lat. apprŏpiāre, care a ajuns să se confunde cu apprŏpinquāre (Pușcariu 102; Candrea-Dens., 66; REW 557; DAR); cf. sard. approbiare, v. prov. apropchar, fr. fr. approcher (› it. approcciare). Cf. aproape.

APROPIERE. Subst. Apropiere, alăturare, contingență, tangență, atingere, contact; legătură; proximitate (livr.). Joncțiune, împreunare, îmbinare, împletire, unificare, unire, lipire, racordare, racord, conectare, conexare, conexiune, conexitate; cuplare, cuplaj. Acostare, abordare. Vecinătate, împrejurime, preajmă, prejmet (înv.), învecinare, megieșie (reg.). Vecin, vecinaș (rar), vecinel, megieș (pop.), apropiaș (reg.), împrejuraș (înv.). Adj. Apropiat, vecin, învecinat, din vecinătate, de alături, adiacent, limitrof, mărginaș, megieș (pop.); proxim; lipit, alăturat, conex, cuplat (tehn.); tangent, tangențial; împreunat, unit, îmbinat, împletit (fig.). Vb. A fi aproape, a fi pe aproape, a fi la doi pași, a fi sub nas. A se învecina, a se mărgini, a se megieși (înv. și reg.). A sta lîngă, a fi lîngă, a sta alături. A se apropia, a veni aproape, a se alătura, a se alipi, a se lega, a se uni, a se împreuna, a se îmbina, a se împleti (fig.), a se întîlni, a se atinge, a veni în contact cu. A apropia, a pune unul lîngă altul, a alătura; a uni, a unifica, a reuni, a împreuna, a îmbina, a pune în contact; a conecta (rar), a conexa, a racorda; a lega, a lega (a pune) cap la cap; a lipi, a alipi. Adv. În apropiere, la doi pași, sub nas, aici, la o aruncătură de băț, prin apropiere, în vecinătate, prin (în) vecini, pe aproape; în preajmă, alături; nas în nas. Din apropiere. V. includere, întretăiere, legătură, locuire, mișcare, unire.

a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri