19 definiții pentru îmbrăca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBRĂCA, îmbrac, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

îmbrăca [At: CORESI, EV. 11/30 / S și: (înv) înb~ / Pzi: îmbrac / E: ml *imbracare] 1-2 vtr A(-și) acoperi corpul cu veșminte spre a (se) feri de frig sau a(-și) ascunde goliciunea. 3-4 vtr (Pex) A(-și) pune o haină Si: (îvp) a (se) înveșmânta. 5 vr (Pan; d. viețuitoare) A se acoperi din nou cu pene sau cu păr. 6-7 vtr (Îe) A (se)bine A (se) îmbrăca (3-4) cu haine fine, de calitate. 8-9 vtr (Îae) A (se) îmbrăca (3-4) la modă. 10-11 vtr A(-și) procura hainele necesare. 12-13 vtr A(-și) lucra hainele necesare. 14 vr A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate. 15 vt A furniza îmbrăcăminte (unei persoane, unui oraș etc.). 16 vr (Pex; fig; d. pomi, pădure) A înverzi. 17 vt (Pex; c. i. perna, plapuma) A înfața. 18 vt (Pan; i. o carte, un caiet sau un alt obiect) A acoperi cu ceva pentru a proteja. 19 vt (Pan; c. i. o armă) A împodobi mânerul cu metal prețios. 20 vt (Pan; d. icoane, bijuterii) A fereca în aur, argint etc. 21-22 vtr (Fig) A (se) acoperi. 23-24 vtr (Fig) A(-și) ascunde adevăratul aspect. 25-26 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă. 27 vr (Bis; fig) A îmbrățișa o credință religioasă. 28 vt (Pop; fig; îe) A ~ pe cineva A-1 îmbogăți. 29 vt (Pop; fig; îae) A-l împovăra cu o sarcină. 30 vt (Pop; fig; îae) A face cuiva un rău. 31 vt (Pop; fig; îe) A ~ (pe cineva) cu ușa A face pe cineva să plece. 32 vt (Pop; fig; îe) A ~ ușa A fugi. 33 vt (Pop; fig; îe) A ~ pășunile cu vite A scoate la păscut un număr mare de vite în raport cu suprafața pășunii. 34 vt (Pop; fig; îe) A ~ un lan (sau o moșie) A împărți un lan (o moșie) pentru a fi lucrat(ă). 35 vt (Pop; fig; îe) A ~ ziua A face cât mai multe lucruri utile pe parcursul zilei. 36 vt (Pop; fig; d. case, lanuri etc.; îe) A fi ~(ă) de foc A arde. 37 vr (Pop; urmat de ca să...) A-și lua un angajament. 38-39 vtr (Înv; fig) A (se) dota cu calități morale sau fizice. 40-41 vtr (Înv; fig) A (se) pregăti. 42 vt (Îrg; fig) A investi capital în ceva. 43 vt (Îrg; fig) A repartiza o dare pe luni la mai multe persoane.

ÎMBRĂCA, îmbrac, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

ÎMBRĂCA, îmbrac, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A-și pune hainele, a se acoperi cu haine, rufe etc., potrivindu-și-le pe corp. Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. (Fig.) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Tranz. (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte) Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. (Complementul indică o persoană) Mama își îmbracă copiii. ♦ A purta haine de o anumită croială, calitate etc. Se îmbracă simplu. 2. Tranz. A lucra hainele necesare cuiva sau pînzeturile necesare într-o gospodărie. Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. ◊ Refl. Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. ♦ A procura cuiva hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. 3. Tranz. A acoperi, a înveli. Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. ◊ Fig. Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. (Cu inversarea construcției) Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Refl. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. ♦ (Cu privire la pernă, plapumă) A înfăța. ♦ (Cu privire la cărți, caiete) A înveli cu hîrtie (pentru a păstra curat). ♦ (Cu privire la icoane, arme etc., urmat de determinări ca: «în aur», «în argint» etc.) A acoperi cu un metal prețios; a fereca (1). Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67.

A ÎMBRĂCA îmbrac tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (ființe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) și fig. A asigura cu un înveliș extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare

îmbrăcà v. 1. a (și) pune hainele; 2. a da haine: a îmbrăca pe cei săraci; 3. fig. a acoperi: câmpia s’a îmbrăcat în verde. [Lat. vulg. IMBRACCARE, cu sensul generalizat (primitiv: a pune bracile)].

îmbrác, a -ăcá v. tr. (lat. bracatus, îmbrăcat cu bracae, șalvarĭ galicĭ; it. brache, cu verbu imbracare; fr. brayes, sp. pg. braga; alb. brekă. V. brăcie). Acoper în haĭne, pun haĭne: a îmbrăca un copil. Daŭ haĭne: a îmbrăca un sărac. Acoper peste tot: a îmbrăca un vapor în fer. V. refl. Îmĭ pun o haĭnă: mă îmbrac cu surtucu. – Și a îmbrăca surtucu (ca germ. den Rock anziehen), ceĭa ce nu e recomandabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbrăca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbrac, 2 sg. îmbraci, 3 îmbra; conj. prez. 1 sg. să îmbrac, 3 să îmbrace; imper. 2 sg. afirm. îmbra

îmbrăca (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbra

îmbrăca vb., ind. prez. 1 sg. îmbrac, 3 sg. și pl. îmbra

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBRĂCA vb. 1. a se echipa, a se înveșmânta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. v. înfăța. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca.

ÎMBRĂCA vb. 1. a se echipa, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.) 4. a înfăța. (A ~ o pernă.) 5. a capitona, a tapisa. (A ~ un fotoliu.) 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. a fereca. (A ~ un obiect în argint.)

A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îmbrăca (îmbrac, îmbrăcat), vb.1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îmbrăca în lumină expr. (în televiziune, cinematografie) a pregăti filmarea unui cadru.

A SE ÎMBRĂCA ELEGANT a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv.

a se îmbrăca huidumește expr. (intl.) a se îmbrăca în așa fel încît să nu atragă atenția victimelor.

FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.

Intrare: îmbrăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrăca
  • ‑mbrăca
  • îmbrăcare
  • ‑mbrăcare
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatu‑
  • ‑mbrăcatu‑
  • îmbrăcând
  • ‑mbrăcând
  • îmbrăcându‑
  • ‑mbrăcându‑
singular plural
  • îmbra
  • ‑mbra
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrac
  • ‑mbrac
(să)
  • îmbrac
  • ‑mbrac
  • îmbrăcam
  • ‑mbrăcam
  • îmbrăcai
  • ‑mbrăcai
  • îmbrăcasem
  • ‑mbrăcasem
a II-a (tu)
  • îmbraci
  • ‑mbraci
(să)
  • îmbraci
  • ‑mbraci
  • îmbrăcai
  • ‑mbrăcai
  • îmbrăcași
  • ‑mbrăcași
  • îmbrăcaseși
  • ‑mbrăcaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbra
  • ‑mbra
(să)
  • îmbrace
  • ‑mbrace
  • îmbrăca
  • ‑mbrăca
  • îmbrăcă
  • ‑mbrăcă
  • îmbrăcase
  • ‑mbrăcase
plural I (noi)
  • îmbrăcăm
  • ‑mbrăcăm
(să)
  • îmbracăm
  • ‑mbracăm
  • îmbrăcam
  • ‑mbrăcam
  • îmbrăcarăm
  • ‑mbrăcarăm
  • îmbrăcaserăm
  • ‑mbrăcaserăm
  • îmbrăcasem
  • ‑mbrăcasem
a II-a (voi)
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
(să)
  • îmbracați
  • ‑mbracați
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
  • îmbrăcarăți
  • ‑mbrăcarăți
  • îmbrăcaserăți
  • ‑mbrăcaserăți
  • îmbrăcaseți
  • ‑mbrăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbra
  • ‑mbra
(să)
  • îmbrace
  • ‑mbrace
  • îmbrăcau
  • ‑mbrăcau
  • îmbrăca
  • ‑mbrăca
  • îmbrăcaseră
  • ‑mbrăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbrăca, îmbracverb

  • 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: dezbrăca
    • format_quote Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. DLRLC
    • format_quote Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. DLRLC
    • format_quote Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. DLRLC
    • format_quote S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • format_quote figurat Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
    • format_quote Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. DLRLC
    • format_quote Mama își îmbracă copiii. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A purta haine de un anumit fel, de o anumită calitate etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se îmbracă simplu. DLRLC
  • 2. A lucra hainele necesare cuiva sau pânzeturile necesare într-o gospodărie. DLRLC
    • format_quote Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. DLRLC
    • format_quote Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. DLRLC
  • 3. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. DLRLC
  • 4. A (se) acoperi, a (se) înveli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. DLRLC
    • format_quote Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. DLRLC
    • format_quote figurat Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. DLRLC
    • format_quote figurat Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • format_quote figurat Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • format_quote figurat Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. DLRLC
    • format_quote figurat Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv A înfăța perna sau plapuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înfăța
    • 4.2. tranzitiv A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. coperțile unei cărți, ale unui caiet etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înveli
    • 4.3. tranzitiv A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fereca
      • format_quote Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. DLRLC
      • format_quote Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67. DLRLC
    • 4.4. tranzitiv figurat A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • limba latină *imbracare (din braca „pantaloni”). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.