ÎMBRĂCA, îmbrac, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A-și pune hainele, a se acoperi cu haine, rufe etc., potrivindu-și-le pe corp. Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. (Fig.) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Tranz. (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte) Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. (Complementul indică o persoană) Mama își îmbracă copiii. ♦ A purta haine de o anumită croială, calitate etc. Se îmbracă simplu. 2. Tranz. A lucra hainele necesare cuiva sau pînzeturile necesare într-o gospodărie. Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. ◊ Refl. Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. ♦ A procura cuiva hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. 3. Tranz. A acoperi, a înveli. Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. ◊ Fig. Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. (Cu inversarea construcției) Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Refl. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. ♦ (Cu privire la pernă, plapumă) A înfăța. ♦ (Cu privire la cărți, caiete) A înveli cu hîrtie (pentru a păstra curat). ♦ (Cu privire la icoane, arme etc., urmat de determinări ca: «în aur», «în argint» etc.) A acoperi cu un metal prețios; a fereca (1). Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67.