OBSERVA, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi.4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

observa vt [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 107/23 / V: (nob) osărba, (nrc) ocsăr~ / Pzi: observ și (îvr) ~vez / E: fr observer, lat observare] 1 (Înv; c. i. legi, dispoziții, obiceiuri etc.) A respecta. 2 A remarca. 3 A constata. 4 A atrage atenția Si: (înv) a observarisi (3). 5 (Pex) A certa. 6 A reproșa. 7 A examina cu atenție Si: a cerceta, a studia, (înv) a observarisi (4). 8 A privi. 9 A scruta. 10 A spiona.

*OBSERVA (-serv) vb. tr. 1 A ținea, a păzi: ~ legile, sărbătorile, posturile ¶ 2 A cerceta cu îngrijire lucrurile fizice sau morale: ~ natura ¶ 3 A se uita bine la, a privi: ~ pe trecători ¶ 4 A băga de seamă [fr. < lat.].

OBSERVA, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

OBSERVA, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. Ai observat cît de streină trece prin această lume nouă? C. PETRESCU, C. V. 76. Între invitați observai pe un bărbat frumos. GALACTION, O. I 102. Cine are geniu și nu va observa aceasta se va pierde. BOLINTINEANU, O. 356. ♦ A exprima, a face o observație, a constata. Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă, împăciuitor. REBREANU, R. I 108. ♦ A atrage atenția, a face observație. Fie-mi iertat. a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește, și că nu merită așa asprime. ALECSANDRI, T. II 15.2. A cerceta, a privi, a scruta, a examina cu atenție, de aproape. Aprodul... o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80. Începu să observe cu atenție odaia. VLAHUȚĂ, O. AL. II 8. ♦ Refl. A privi cu atenție propriile sale acțiuni, a-și controla gesturile, atitudinea; a se studia. 3. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. 4. (Rar, cu privire la legi, obiceiuri etc.) A respecta, a ține, a păzi.

OBSERVA vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. A pîndi, a iscodi. [P.i. observ, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare].

OBSERVA vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ◊ a atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. a cerceta, a examina atent. ◊ a supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)

A OBSERVA observ tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenția; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenție, pentru a-și forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în considerație, acordând atenția cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoșești. /<fr. observer, lat. observare

observà v. 1. a cerceta cu îngrijire lucruri fizice sau morale: a observa astrele; 2. a se conforma cu prescripțiunea unei legi sau regule; 3. a băga de seamă.

ocsărva v vz observa

osărba v vz observa

*obsérv, a -á v. tr. (lat. ob-servare. V. con-serv, sărbez). Împlinesc o lege, o regulă, mă conformez legiĭ, reguleĭ: a observa legea. Mă uĭt cu atențiune, studiez: a observa cursu stelelor. Spionez: dușmaniĭ te observă. Ĭaŭ sama, prind cu atențiunea: păzitoru observase că cineva se apropie. V. refl. Bag de samă, îs atent la ceĭa ce fac: acest om se observă mult în societate. Mă spionez, mă supraveghez reciproc: cele doŭă armate se observaŭ.

observa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. observ, 3 observă; conj. prez. 1 sg. să observ, 3 să observe

observa (a ~) vb., ind. prez. 3 observă

observa vb., ind. prez. 1 sg. observ, 3 sg. și pl. observă

observa (ind. prez. 3 sg. și pl. observă)

observa (observ, at), vb. – 1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer. – Der. (din fr.) observați(un)e, s. f.; observator, s. m.; neobservat, adj. (nevăzut).

OBSERVA vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaște. 8. v. semnala.

OBSERVA vb. v. respecta, ține.

observa vb. v. RESPECTA. ȚINE.

OBSERVA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 2. a constata, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a supraveghea, a urmări. (Îi ~ toate mișcările.) 4. a iscodi, a pîndi, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îi ~ din umbră.) 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. a vedea, a zări, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont ?) 7. a (se) cunoaște, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ că a trecut pe aici.) 8. a nota, a releva, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...)

OBSERVA vb. I. tranz. 1. (Învechit, complementul indică legi, dispoziții, obiceiuri etc.) A respecta, a ține, a păzi. Observează rînduiala și legi bune ce ș-a dat. asachi, s. l. i, 223. Trebuiesc observate cerințele scenei. GHEREA, ST. CR. II, 248, cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W. Arată Porții atitudinea pe care, în virtutea tratatelor, ar fi trebuit s-o observe față de țările românești. oțetea, t. v. 212. ◊ refl. pas. Următoarele de precauție adecă de încungiurare regule se cade a se osărba (a se ținea); înainte de toate să se aibă grijă de nutremînt. Învățătură, 107/23. Tiberius Gracchus... propune renovarea legii Licinie, prin urmare ea nu se mai observa. maiorescu, cr. iii, 135. 2. A băga de seamă, a remarca. De să va întîmpla să greșască copilul, nimeni nici îl observează, nici îl îndreptează. palladi, c. 8/2. [Persoanele] pot... a observa (lua aminte) mișcarea măiestrită a stelelor și a planetelor. ar (1830), 357¹/48, cf. filimon, o. i, 119. Cine are geniu și nu va observa aceasta, se va pierde. bolintiNeanu, o. 356. Ați observat la moși că de pe la zece dimineața toată lumea e mai mult ori mai puțin beată? caragiale, o. iv, 25, cf. ddrf, șăineanu, alexi, w. În vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alții se îmbulzesc să intre în castelul cel nou. rebreanu, r. ii, 202. Între invitați observai pe un bărbat frumos. galaction, o. 102. Am să te rog să privești la individul acela... cu pălărie neagră... Nu l-ai observat, sînt sigur, niciodată. c. petrescu, c. v. 281. Nu au observat că au trecut cîteva minute de cînd s-a sunat „de intrare”. gî 1961, nr. 637, 1/1. ◊ refl. impers. Să se mai observe că primele două versuri, prin numărul cuvintelor, ne ocupă atenția, ibrăileanu, s. l. 227. Se observă... o preocupare din ce în ce mai serioasă și mai adîncă a scriitorilor noștri pentru tematică. v. rom. octombrie 1954, 270. ♦ A exprima o observație, a face o constatare. Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă împăciuitor. rebreanu, r. i, 108, cf. 165. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. Fie-mi iertare, maiestatea voastră, a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește și că nu merită așa asprime. alecsandri, t. 1488. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... caragiale, o. i, 273, cf. vii, 328. 3. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. Îmbrăcîndu-se, începu să observe cu atenție odaia în care numai de cîteva zile se mutase. vlahuță, o. a. iii, 18, cf. șăineanu, alexi, w. Aprodul cel bătrîn și de treabă o observa în tăcere. sadoveanu, o. x, 553. Cînd se întoarce cu spatele, poate observa toată strada prin oglinda de la ușă. c. petrescu, c. v. 281. 4. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastă. El se retrase după perdea, ca s-o observe. eminescu, n. 75, cf. alexi, W. ◊ absol. Nu numai că trebuie să fi avut o corespondență în Ardeal, unde observa pentru dînsul Apostol Mano..., dar el trebuie să fi avut oamenii săi la Viena. iorga, l. i, 41. ◊ refl. recipr. Această tăcere scrutătoare semăna foarte mult cu liniștea aparentă a două fiare ce stau de se observă, filimon, o. i, 132. – prez. ind.: observ și (învechit, rar) observez (stamati, d., barcianu), pers. 3 și (neliterar) obsearvă (bl iii, 40). – Și: (neobișnuit) osărba, (formă coruptă) ocsărva(graiul, i, 228, a ii 8, iii 3) vb. I. – Din fr. observer, lat. observare. – Osărba < it. osservare, orientat după rom. sărba.