OBSERVA vb. I. tranz. 1. (Învechit, complementul indică legi, dispoziții, obiceiuri etc.) A respecta, a ține, a păzi. Observează rînduiala și legi bune ce ș-a dat. asachi, s. l. i, 223. Trebuiesc observate cerințele scenei. GHEREA, ST. CR. II, 248, cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W. Arată Porții atitudinea pe care, în virtutea tratatelor, ar fi trebuit s-o observe față de țările românești. oțetea, t. v. 212. ◊ refl. pas. Următoarele de precauție adecă de încungiurare regule se cade a se osărba (a se ținea); înainte de toate să se aibă grijă de nutremînt. Învățătură, 107/23. Tiberius Gracchus... propune renovarea legii Licinie, prin urmare ea nu se mai observa. maiorescu, cr. iii, 135. 2. A băga de seamă, a remarca. De să va întîmpla să greșască copilul, nimeni nici îl observează, nici îl îndreptează. palladi, c. 8/2. [Persoanele] pot... a observa (lua aminte) mișcarea măiestrită a stelelor și a planetelor. ar (1830), 357¹/48, cf. filimon, o. i, 119. Cine are geniu și nu va observa aceasta, se va pierde. bolintiNeanu, o. 356. Ați observat la moși că de pe la zece dimineața toată lumea e mai mult ori mai puțin beată? caragiale, o. iv, 25, cf. ddrf, șăineanu, alexi, w. În vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alții se îmbulzesc să intre în castelul cel nou. rebreanu, r. ii, 202. Între invitați observai pe un bărbat frumos. galaction, o. 102. Am să te rog să privești la individul acela... cu pălărie neagră... Nu l-ai observat, sînt sigur, niciodată. c. petrescu, c. v. 281. Nu au observat că au trecut cîteva minute de cînd s-a sunat „de intrare”. gî 1961, nr. 637, 1/1. ◊ refl. impers. Să se mai observe că primele două versuri, prin numărul cuvintelor, ne ocupă atenția, ibrăileanu, s. l. 227. Se observă... o preocupare din ce în ce mai serioasă și mai adîncă a scriitorilor noștri pentru tematică. v. rom. octombrie 1954, 270. ♦ A exprima o observație, a face o constatare. Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă împăciuitor. rebreanu, r. i, 108, cf. 165. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. Fie-mi iertare, maiestatea voastră, a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește și că nu merită așa asprime. alecsandri, t. 1488. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... caragiale, o. i, 273, cf. vii, 328. 3. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. Îmbrăcîndu-se, începu să observe cu atenție odaia în care numai de cîteva zile se mutase. vlahuță, o. a. iii, 18, cf. șăineanu, alexi, w. Aprodul cel bătrîn și de treabă o observa în tăcere. sadoveanu, o. x, 553. Cînd se întoarce cu spatele, poate observa toată strada prin oglinda de la ușă. c. petrescu, c. v. 281. 4. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastă. El se retrase după perdea, ca s-o observe. eminescu, n. 75, cf. alexi, W. ◊ absol. Nu numai că trebuie să fi avut o corespondență în Ardeal, unde observa pentru dînsul Apostol Mano..., dar el trebuie să fi avut oamenii săi la Viena. iorga, l. i, 41. ◊ refl. recipr. Această tăcere scrutătoare semăna foarte mult cu liniștea aparentă a două fiare ce stau de se observă, filimon, o. i, 132. – prez. ind.: observ și (învechit, rar) observez (stamati, d., barcianu), pers. 3 și (neliterar) obsearvă (bl iii, 40). – Și: (neobișnuit) osărba, (formă coruptă) ocsărva(graiul, i, 228, a ii 8, iii 3) vb. I. – Din fr. observer, lat. observare. – Osărba < it. osservare, orientat după rom. sărba.