17 definiții pentru țăpoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂPOI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. – Țeapă + suf. -oi.

țăpoi2 sn [At: I. IONESCU, C. 122/11 / V: țep~ / Pl: ~oaie / E: țeapă + -oi] 1 (Reg) Bucată (lungă) de lemn ascuțită la un capăt Si: țepușă (1). 2 (Reg) Par1 în care se înfig snopii pentru a se usca. 3 (Reg) Fiecare dintre cele două prăjini care servesc la căratul fânului, ținute cu mâinile de către două persoane. 4 Furcă de obicei de lemn, având două sau trei coarne și coadă lungă, cu care se ridică snopii de grâu, fânul, paiele etc. Si: furcoi (1), (reg) țăpoaică2 (1). 5 (Îe) A fi pus (sau azvârlit) cu ~ul (sau din ~) A fi aruncat la întâmplare. 6 (Pex) Cantitate de fân care se poate lua o dată cu țăpoiul2 (4) Si: pală1. 7 Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai mulți dinți, care se înfige în corpul peștilor Si: ostie1. 8 (Reg) Mânerul sacului de pescuit având forma unei furci de lemn cu două coarne. 9 Par1 lung și gros, prevăzut cu un vârf metalic, folosit la vânătoare. 10 (Reg) Fiecare dintre căpriorii așezați la mijloc, între sape, la cele două capete ale acoperișului caselor țărănești. 11 (Reg) Ghimpe (la plante). 12 (Reg) Târnăcop. 13 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 14 Melodie după care se execută țăpoiul2 (13).

țăpoi1 sm [At: TDRG / Pl: ~ / E: țap + -oi] 1-2 (Mun; șdp) Țap (1) (mare). 3 (Olt) Țap (1) tânăr, de 1-2 ani.

ȚĂPOI, țăpoaie, s. n. (Reg.) 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. ♦ Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești. – Țeapă + suf. -oi.

ȚĂPOI, țăpoaie, s. n. 1. Furcă cu coada lungă, cu dinții drepți, servind pentru a ridica snopii de grîu, fînul, cocenii etc. Un om c-un țăpoi în mînă voia s-arunce niște nuci din tindă în pod. CREANGĂ, O. A. 293. ♦ Furcă în vîrful căreia este fixat sacul de pescuit. ♦ Căpriorul de la mijloc al caselor țărănești. 2. Numele unui dans popular. Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... tropca, țăpoiul. SEVASTOS, N. 282. – Variantă: (1) țepoi (VISSARION, B. 14) s. n.

ȚĂPOI ~oaie n. 1) Furcă cu coadă lungă, cu două coarne drepte, folosită la ridicarea snopilor, cocenilor etc. 2) Prăjină la capătul căreia este fixat sacul de pescuit. 3) Căpriorul de mijloc al unei case țărănești. /țeapă + suf. ~oi

țăpóĭ n., pl. oaĭe (nu augm. d. țeapă, țapă, ci d. sapă, ca și săpoĭ, și rudă cu it. zappone [augm. d. zappa, sapă], de unde și sîrb. cápûn, hîrleț. V. țapină). Mold. Furcă de lemn de luat fîn. Fig. Pus cu țăpoĭu, aruncat la întîmplare, fără ordine, fără grație.

țăpoiu n. 1. furcă de strâns fânul pentru clădirea stogurilor; 2. căpriorul dela mijlocul unei cașe țărănești. [V. țeapă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țăpoi (reg.) s. n., pl. țăpoaie

țăpoi (reg.) s. n., pl. țăpoaie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țăpoi, țăpoaie, s.f. (reg.) 1. furcă de fier cu coada lungă pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. căpriorul din mijloc de la casele țărănești. 3. târnăcop. 4. unealtă de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit.

Intrare: țăpoi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăpoi
  • țăpoiul
  • țăpoiu‑
plural
  • țăpoaie
  • țăpoaiele
genitiv-dativ singular
  • țăpoi
  • țăpoiului
plural
  • țăpoaie
  • țăpoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țepoi
  • țepoiul
  • țepoiu‑
plural
  • țepoaie
  • țepoaiele
genitiv-dativ singular
  • țepoi
  • țepoiului
plural
  • țepoaie
  • țepoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăpoi, țăpoaiesubstantiv neutru

regional
  • 1. Furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: țăpoieș
    • format_quote Un om c-un țăpoi în mînă voia s-arunce niște nuci din tindă în pod. CREANGĂ, O. A. 293. DLRLC
    • 1.1. Furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Căpriorul de la mijloc la casele țărănești. DEX '09 DLRLC
  • 3. Numele unui dans popular. DLRLC
    • format_quote Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... tropca, țăpoiul. SEVASTOS, N. 282. DLRLC
  • comentariu Conform DLRLC, varianta țepoi este folosită doar pentru sensurile (1.) și (2.). dexonline
etimologie:
  • Țeapă + sufix -oi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.