ȚĂPOI, țăpoaie, s. n. 1. Furcă cu coada lungă, cu dinții drepți, servind pentru a ridica snopii de grîu, fînul, cocenii etc. Un om c-un țăpoi în mînă voia s-arunce niște nuci din tindă în pod. CREANGĂ, O. A. 293. ♦ Furcă în vîrful căreia este fixat sacul de pescuit. ♦ Căpriorul de la mijloc al caselor țărănești. 2. Numele unui dans popular. Nuntașii se prind la joc... cam cu următoarele jocuri:... tropca, țăpoiul. SEVASTOS, N. 282. – Variantă: (1) țepoi (VISSARION, B. 14) s. n.