Definiția cu ID-ul 937321:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a țăcăni; țăcănit. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31. ◊ Loc. adv. (Rar) Pe (la sau în) țăcăneală = țăcănind ritmic. Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.