12 definiții pentru zbierătură
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură.
zbierătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) zberet~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbiera + -ătură] (Îvp) 1-4 Zbierare (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbierătură s.f. Zbieret, strigăt. • pl. -i. /zbiera + -ătură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. Nici nu gătă bine vorba, cînd auziră o zbierătură în pădure. RETEGANUL, P. IV 39. Oastea neagră într-o clipită Cu vaiet și multă zbierătură De tot în răsipă fu pornită. BUDAI-DELEANU, Ț. 264.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Din zbiera + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zberetură sf vz zbierătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbierătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zbierăturii; pl. zbierături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zbierătură (pop.) s. f., g.-d. art. zbierăturii; pl. zbierături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbierătură s. f., g.-d. art. zbierăturii; pl. zbierături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBIERĂTURĂ s. 1. v. strigăt. 2. v. muget.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBIERĂTURĂ s. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ile astea?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
zbierătură, zbierăturisubstantiv feminin
- 1. Muget, răcnet, răcnitură, strigare, strigăt, strigătură, urlet, zbieret, țipăt, țipătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nici nu gătă bine vorba, cînd auziră o zbierătură în pădure. RETEGANUL, P. IV 39. DLRLC
- Oastea neagră într-o clipită Cu vaiet și multă zbierătură De tot în răsipă fu pornită. BUDAI-DELEANU, Ț. 264. DLRLC
-
etimologie:
- Zbiera + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98 DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.