13 definiții pentru zbieret sbierăt zberet zbierăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.

ZBIÉRET, zbierete, s. n. (Și în forma zbierăt) 1. Strigăt puternic pe care îl scoate un animal. V. behăit, muget, răget, urlet. Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. Căprioara dă un zbierăt adine, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26. De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. 2. Strigăt puternic pe care îl scot oamenii (de mînie, de spaimă, de durere etc.); țipăt. Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51. – Variantă: zbiérăt s. n.

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Din zbiera + suf. -et.

ZBIÉRET ~e n. 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; țipăt; strigăt; răcnet. /a zbiera + suf. ~et

ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.

ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.

ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.

ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.

sbieret n. strigăt violent și disgrațios: sbieretul oilor; fam. sbieretele băieților.

zbéret (est) și zbĭéret (vest) n., pl. e (d. zber). Strigăt de măgar saŭ de vițel. Iron. Strigăt, răcnet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbiéret s. n., pl. zbiérete

zbiéret s. n., pl. zbiérete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBIÉRET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. muget.

ZBIERET s. 1. strigăt, țipăt, urlet, (înv.) chemare, vreavă. (Încetează cu ~ele!) 2. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.)

Intrare: zbieret
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbieret
  • zbieretul
  • zbieretu‑
plural
  • zbierete
  • zbieretele
genitiv-dativ singular
  • zbieret
  • zbieretului
plural
  • zbierete
  • zbieretelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbierăt
  • zbierătul
  • zbierătu‑
plural
  • zbierăte
  • zbierătele
genitiv-dativ singular
  • zbierăt
  • zbierătului
plural
  • zbierăte
  • zbierătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zberet
  • zberetul
  • zberetu‑
plural
  • zberete
  • zberetele
genitiv-dativ singular
  • zberet
  • zberetului
plural
  • zberete
  • zberetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbierăt
  • sbierătul
plural
  • sbierete
  • sbieretele
genitiv-dativ singular
  • sbierăt
  • sbierătului
plural
  • sbierete
  • sbieretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbieret sbierăt zberet zbierăt

  • 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126.
      surse: DLRLC
    • Căprioara dă un zbierăt adînc, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răcnet strigăt țipăt 2 exemple
    exemple
    • Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239.
      surse: DLRLC
    • Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbiera + sufix -et.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX