6 definiții pentru țipătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țipătu1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: țipa1 + -ătură] 1 (Îvr) Țipăt (1). 2 (Reg; îe) ~ de om Nimeni. 3 (Îvr) Țipăt (5). 4 (Reg) Chiuitură.

țipătu2 sf [At: LB / Pl: ~ri / E: țipa2 + -ătură] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Ccr) Lucru fără valoare, bun de aruncat. 3-4 Țipat2 (16-17).

ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. Văzurăm vreo șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute. BOLINTINEANU, la CADE.

ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. – Din țipăt + suf. -ură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚIPĂTU s. v. aruncătură, azvârlitură, răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, zvârlitură.

țipătu s. v. ARUNCĂTURĂ. AZVÎRLITURĂ. RĂCNET. STRIGĂT. ȚIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. ZVÎRLITURĂ.

Intrare: țipătură
țipătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipătu
  • țipătura
plural
  • țipături
  • țipăturile
genitiv-dativ singular
  • țipături
  • țipăturii
plural
  • țipături
  • țipăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipătu, țipăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • țipăt + sufix -ură. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.