6 definiții pentru țipătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țipătură1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: țipa1 + -ătură] 1 (Îvr) Țipăt (1). 2 (Reg; îe) ~ de om Nimeni. 3 (Îvr) Țipăt (5). 4 (Reg) Chiuitură.
țipătură2 sf [At: LB / Pl: ~ri / E: țipa2 + -ătură] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Ccr) Lucru fără valoare, bun de aruncat. 3-4 Țipat2 (16-17).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. Văzurăm vreo șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute. BOLINTINEANU, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIPĂTURĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. – Din țipăt + suf. -ură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIPĂTURĂ s. v. aruncătură, azvârlitură, răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, zvârlitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țipătură s. v. ARUNCĂTURĂ. AZVÎRLITURĂ. RĂCNET. STRIGĂT. ȚIPĂT. URLET. ZBIERĂTURĂ. ZBIERET. ZVÎRLITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țipătură, țipăturisubstantiv feminin
- 1. Răcnet, strigăt, urlet, zbieret, zbierătură, țipăt. DLRLC DLRM
- Văzurăm vreo șase lupi... clănțănind dinții, cu niște țipături neplăcute. BOLINTINEANU, la CADE. DLRLC
-
- 2. Aruncătură, azvârlitură, zvârlitură. Sinonimesinonime: aruncătură azvârlitură zvârlitură
etimologie:
- țipăt + sufix -ură. DLRM