8 definiții pentru zbânțuit (adj.) zbănțuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.

zbânțuit2, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) zbăn~ (S și: sbănțuit) / Pl: ~iți, ~e / E: zbânțui] (Îrg) 1-2 Zvăpăiat (1-2).

ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.

ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui.

ZBĂNȚUÍT2, -Ă, zbănțuiți, -te, adj. Care se zbănțuie; neastîmpărat. (Substantivat) De zbănțuitul ista al dumitale nimica nu scapă. CREANGĂ, A. 56.

zbănțuít, -ă adj. Care se zbănțuĭește, neastîmpărat: un copil zbănțuit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÎNȚUIT adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)

Intrare: zbânțuit (adj.)
zbânțuit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitul
  • zbânțuitu‑
  • zbânțui
  • zbânțuita
plural
  • zbânțuiți
  • zbânțuiții
  • zbânțuite
  • zbânțuitele
genitiv-dativ singular
  • zbânțuit
  • zbânțuitului
  • zbânțuite
  • zbânțuitei
plural
  • zbânțuiți
  • zbânțuiților
  • zbânțuite
  • zbânțuitelor
vocativ singular
plural
zbănțuit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitul
  • zbănțuitu‑
  • zbănțui
  • zbănțuita
plural
  • zbănțuiți
  • zbănțuiții
  • zbănțuite
  • zbănțuitele
genitiv-dativ singular
  • zbănțuit
  • zbănțuitului
  • zbănțuite
  • zbănțuitei
plural
  • zbănțuiți
  • zbănțuiților
  • zbănțuite
  • zbănțuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbânțuit (adj.) zbănțuit