10 definiții pentru vlădică vlădic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika.

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika.

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. Episcop. Pe vlădica Narcis mi-l închipuiam alb, c-o barbă mare, înalt, liniștit, trist. SADOVEANU, O. VII 201. De sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui? Așa om nici vlădica nu-i, Și nu-i nici împăratul. COȘBUC, P. I 119. Și dascăli, și popi, și vlădici... se adunau la hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 11. ◊ Expr. De la vlădică pînă la opincă v. opincă. ♦ (învechit) Stăpînitor, domn, principe. – Variantă: vlădíc (COȘBUC, P. II 279) s. m.

VLĂDÍCĂ ~ci m. 1) înv. Persoană care domină; domnitor. 2) Episcop ortodox; arhiereu. [G.-D. vlădicii] /<sl. vladyka

vlădică m. episcop ortodox, arhiereu; dela vlădică până la opincă (locuțiune proverbială), dela rangul cel mai înalt până la cel mai de jos din ierarhia socială a trecutului. [Rus. VLADYKA, Domn (titlu onorific dat episcopilor)].

vlădícă m., pl. ĭ (vsl. vladyka, domn, duce, d. vlasti-vladon, a porunci, a guverna; rus. vladýka, domn și titlu onorific dat episcopilor; bg. sîrb. vladika. V. vladnic, oblăduĭesc). Vechĭ. Guvernator, principe. Dela vlădică pînă la opincă, dela domn pînă la țăran, tot poporu (V. isop). Azĭ. Fam. Episcop saŭ arhiereŭ. – Vechĭ și vlădic.

VLĂDÍC s. m. v. vlădică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci

vlădícă s. m., g.-d. art. vlădícii/vlădíchii/vlădícăi; pl. vlădíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VLĂDÍCĂ s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, episcop, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

vlădi s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. EPISCOP. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Intrare: vlădică
substantiv masculin (M86)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlădi
  • vlădica
plural
  • vlădici
  • vlădicii
genitiv-dativ singular
  • vlădi
  • vlădicăi
  • vlădicii
  • vlădichii
plural
  • vlădici
  • vlădicilor
vocativ singular
  • vlădi
  • vlădico
plural
  • vlădicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlădic
  • vlădicul
  • vlădicu‑
plural
  • vlădici
  • vlădicii
genitiv-dativ singular
  • vlădic
  • vlădicului
plural
  • vlădici
  • vlădicilor
vocativ singular
  • vlădicule
  • vlădice
plural
  • vlădicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vlădică vlădic

  • 1. Episcop ortodox.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: arhiereu episcop (persoană) 3 exemple
    exemple
    • Pe vlădica Narcis mi-l închipuiam alb, c-o barbă mare, înalt, liniștit, trist. SADOVEANU, O. VII 201.
      surse: DLRLC
    • De sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui? Așa om nici vlădica nu-i, Și nu-i nici împăratul. COȘBUC, P. I 119.
      surse: DLRLC
    • Și dascăli, și popi, și vlădici... se adunau la hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 11.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Persoană care domină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: domn domnitor (s.m.) principe stăpânitor

etimologie: