16 definiții pentru virtuos (adj.) virtos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIRTUÓS, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile și normele morale; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

virtuos1, ~oa a [At: PETROVICI, P. XV/10 / P: ~tu-os / V: (înv) ~tos / Pl: ~oși, ~oase / E: lat virtuosus, fr vertueux, it virtuoso] 1 (Înv; d. oameni) Curajos (1). 2 (Înv; d. acțiuni) Care denotă curaj (1). 3 Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice. 4 Care este înzestrat cu virtuți morale. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care este conform preceptelor etice. 9 (D. femei) Care practică abstinența sexuală, din considerente morale Si: cast. 10-11 (D. femei) Fidelă (1-2).

virtuos2, ~oa smf vz virtuoz

VIRTUÓS, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent deziderate etice; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

VIRTUÓS1, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice; care este înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă sau oglindește virtute. Nu pot să existe oameni nici absolut virtuoși, nici absolut vițioși. GHEREA, ST. CR. II 249. De aceea trebuie să-ți vorbesc așa. cum aș vorbi unui frate și unui cetățean virtuos. GHICA, A. 70. Traiul lor tihnit, patriarhal și virtuos adună lîngă ei pe pribegii lor frați. NEGRUZZI, S. 271. ◊ (Substantivat) Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin, virtuoși. C. PETRESCU, C. V. 175. ♦ Corect, cast. Virtuoasa lui soție se trase la țară, consacrîndu-se numai la creșterea copiilor săi. NEGRUZZI, S. I 333. – Variantă: (învechit) virós, -oásă (GOLESCU, Î. 39) adj.

VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. Cu multe virtuți; cinstit, curat, cast. ♦ Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte. [< lat. virtuosus, cf. it. virtuoso, fr. virtueux].[1]

  1. Definiția din DN este singura care indică și sensul de „stăpânire la perfecție a unei arte”. Este posibil să fie o confuzie cu „virtuoz”. — cata

VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. cu multe virtuți. ◊ cinstit, curat, cast. (< lat. virtuosus, după fr. verteux)

VIRTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care are virtute; cu virtute; plin de virtuți. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care se caracterizează prin virtute. Conduită ~oasă. [Sil. -tu-os] /<lat. virtuosus, fr. virtueux

virtuos a. 1. plin de virtute: femeie virtuoasă; 2. inspirat de virtute: faptă virtuoasă.

*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.

virtos2, ~oa a vz virtuos1

VIRTÓS, -OĂSĂ adj. v. virtuos1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

virtuós (-tu-os) adj. m., pl. virtuóși; f. virtuoásă, pl. virtuoáse

virtuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. virtuóși; f. sg. virtuoásă, pl. virtuoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: virtuos (adj.)
virtuos1 (adj.) adjectiv
  • silabație: vir-tu-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virtuos
  • virtuosul
  • virtuosu‑
  • virtuoa
  • virtuoasa
plural
  • virtuoși
  • virtuoșii
  • virtuoase
  • virtuoasele
genitiv-dativ singular
  • virtuos
  • virtuosului
  • virtuoase
  • virtuoasei
plural
  • virtuoși
  • virtuoșilor
  • virtuoase
  • virtuoaselor
vocativ singular
plural
virtos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virtos
  • virtosul
  • virtosu‑
  • virtoa
  • virtoasa
plural
  • virtoși
  • virtoșii
  • virtoase
  • virtoasele
genitiv-dativ singular
  • virtos
  • virtosului
  • virtoase
  • virtoasei
plural
  • virtoși
  • virtoșilor
  • virtoase
  • virtoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

virtuos (adj.) virtos

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile și normele morale; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: defectuos 4 exemple
    exemple
    • Nu pot să existe oameni nici absolut virtuoși, nici absolut vițioși. GHEREA, ST. CR. II 249.
      surse: DLRLC
    • De aceea trebuie să-ți vorbesc așa. cum aș vorbi unui frate și unui cetățean virtuos. GHICA, A. 70.
      surse: DLRLC
    • Traiul lor tihnit, patriarhal și virtuos adună lîngă ei pe pribegii lor frați. NEGRUZZI, S. 271.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin virtuoși. C. PETRESCU, C. V. 175.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Virtuoasa lui soție se trase la țară, consacrîndu-se numai la creșterea copiilor săi. NEGRUZZI, S. I 333.
        surse: DLRLC

etimologie: