13 definiții pentru tertip

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib.

TERTÍP, tertipuri, s. n. Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie. – Din tc. tertib.

tertip sn [At: (a. 1783) ap. ȘIO III, 357 / V: (îvr) tir~ / Pl: ~uri / E: tc tertip] 1 (Înv) Ordin. 2 (Înv) Proiect. 3 Procedeu necinstit Si: șiretlic, truc (2), vicleșug.

TERTÍP, tertipuri, s. n. (Mai ales la pl.) Șiretlic, viclenie, stratagemă, truc. Privea țintă, cercetîndu-i înfățișarea și întrebîndu-se cu ce tertipuri va fi venit la el Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 35. N-am nevoie să fac tertipuri avocățești. IONESCU-RION, C. 99. Spuse fetei cu ce tertipuri îmblă tată-său să-i încerce bărbăția. ISPIRESCU, L. 16.

TERTÍP ~uri n. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; stratagemă; șotie. /<turc. tertip

tertip n. 1. (sens învechit) sistemă, plan: încât se atinge despre dreapta judecată, despre tertipul lumii AL.; 2. mijloc (mai adesea neonest): spuse fetei cu ce tertipuri umblă să-i încerce bărbăția ISP.; 3. pl. chichițe, clenciuri: nu se uita la tertipurile și la renghiurile ce-i tot juca ISP. [Turc. TERTIB, ordin, dis-pozitiune, plan, proiect: sensurile vorbei în limba modernă au nuanțe peiorative necunoscute vechii limbi].

tertíp n., pl. urĭ (turc. ar. tertib, ordine, așezare, plan, proĭect). Vechĭ. Plan, sistemă, procedură. Azĭ. Iron. Manoperă, mijloc nepermis: a umbla cu tertipurĭ ca să înșelĭ. – Și tirtip (Flm. Cjb.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TERTÍP s. v. dispoziție, hotărâre, intrigă, mașinație, ordin, plan, poruncă, proiect, uneltire.

TERTIP s. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

tertip s. v. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. ORDIN. PLAN. PORUNCĂ. PROIECT. UNELTIRE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tertíp (-puri), s. n.1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip.

Intrare: tertip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tertip
  • tertipul
  • tertipu‑
plural
  • tertipuri
  • tertipurile
genitiv-dativ singular
  • tertip
  • tertipului
plural
  • tertipuri
  • tertipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tertip, tertipurisubstantiv neutru

  • 1. Stratagemă, subterfugiu, truc, viclenie, șiretlic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Privea țintă, cercetîndu-i înfățișarea și întrebîndu-se cu ce tertipuri va fi venit la el Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 35. DLRLC
    • format_quote N-am nevoie să fac tertipuri avocățești. IONESCU-RION, C. 99. DLRLC
    • format_quote Spuse fetei cu ce tertipuri îmblă tată-său să-i încerce bărbăția. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.