VICLENIE. Subst. Viclenie, viclenire (înv. și reg.), vicleșug, dibăcie, diplomație, rafinament, perfidie, machiavelism, machiaverlîc (rar), ipocrizie, prefăcătorie, prefăcătură (rar), fățărnicie, fățărie (înv.), iezuitism (fig.), fariseism, falsitate, duplicitate; șiretenie, șireție (rar), șiretlic, șmecherie, șmecherlîc (rar), meșteșug, meșteșugire (rar; mai ales fam.), stratagemă, tertip, șolticărie, truc. Cursă (fig.), capcană (fig.); urzeală (fig.), urzire (fig.), uneltire. Viclean, viclenitor (înv.), diplomat, hîtru (reg.), ceapcîn (reg.), iezuit (fig.), pișicher (fam.), vulpe (fig.), vulpoi (fig.), vulpoi bătrîn (fig.), șarpe (fig.); trișor, mincinos, escroc. Adj. Viclean, viclenesc (înv. și arh.), viclenit (înv. și arh.), viclenitor (înv.), șiret, șerpesc (fig.), vulpesc (fig.), rafinat (fig.), meșteșugit (înv.), perfid, machiavelic, ipocrit, prefăcut, prefăcător (rar), fățarnic, iezuit (fig.), iezuitic (fig.), fariseic, fals, duplicitar; deștept (fam.), hămișliu (reg.), șmecher, pișicher, șoltic. Abil, subtil, diplomat, diplomatic. Vb. A fi viclean, a (se) vicleni (înv. și pop.), a o întoarce la viclenie (la șiretlic), a umbla cu vicleșuguri, a umbla cu tertipuri; a se preface, a se fățărnici (înv.), a se fățări (înv.). A întinde (a pune) cuiva o cursă (cursa); a atrage (pe cineva) în cursă; a urzi (fig.), a unelti. Adv. Viclenește (înv. și arh.), cu viclenie, vulpește (fig.); șmecherește. V. comportare, imoralitate, înșelătorie, neprincipialitate.