Definiția cu ID-ul 941128:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VEDENIE, vedenii, s. f. 1. Faptul de a vedea lucruri care nu există în realitate; oameni sau obiecte pe care cei cu imaginația tulburată au impresia că le văd în fața lor; viziune, halucinație, nălucă. În una din nopțile lui de suferință... a avut o vedenie. SADOVEANU, E. 220. Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt. HOGAȘ, M. N. 93. Vedenii nedeslușite, șiruri rupte și încîlcite, vorbe stinghere și sfărîmături de idei scăpau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. ◊ Fig. Gorică.. le momea cu vedenia unei vieți ușoare și bogate. M. I. CARAGIALE, C. 56. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau care sperie prin aspectul ei ciudat. Pe cărarea strîmba veniră spre mine, fără sunet de pași, două vedenii. Un căprior și perechea. C. PETRESCU, S. 20. Calul, vedenie mută, Cu coama de vînturi bătută, Stă-n noaptea cu neguri de pază Lui Gelu. COȘBUC, P. II 32. 2. Imagine, reprezentare. Șleahticii auziseră un nume care începea să fie groaznic și aveau vedenia ticăloșiilor și prădăciunilor tătărăști. SADOVEANU, O. VII 96. 3. (Popular) Faptul de a vedea; vedere. Și-i arăta copiii, la a căror vedenie Maica Domnului se îngrețoșa. ȘEZ. V 36.