17 definiții pentru val (de apă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAL1, valuri, s. n. I. 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței. – Din sl. valŭ.

VAL1, valuri, s. n. I. 1. Masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări, a unui fluviu etc., formând creste și adâncituri; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) Încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței. – Din sl. valŭ.

VAL1, valuri, s. n. I. Masă de apă care înaintează (sau face impresia că înaintează) ridicîndu-se și coborîndu-se la suprafața unei mări, a unui fluviu etc.; talaz. Vasul nostru bătrîn, slăbit din încheieturi, gemea greoi, cutremurat la fiecare val ce se izbea în coastele-i de lemn. BART, S. M. 52. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48. Singuratece izvoare făc cu valurile larmă. EMINESCU, O. I 83. ◊ Fig. Mărirea să-l înece în valurile sale! ALECSANDRI, T. II 164. Loc. adv. În valuri sau valuri-valuri = unul după altul, succesiv, p. ext. din plin, cu grămada, puhoi. I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206. Căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. 410. Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă. EMINESCU, O. I 148. ◊ Expr. În valul apei = contra direcției valurilor, împotriva cursului apei, în susul apei. Din picioare se pescuiește și mergînd la deal «în valul apei». ANTIPA, P. 152. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Omul e dator să se lupte cît o putea cu valurile vieții. CREANGĂ, P. 235. În interval, cei trei frați desmoșteniți cercau valurile lumii sub orizonturi străine. HASDEU, I. V. 99. Adeseori departe de-a lumei triște valuri, Cu păsuri regulate eu măsur al tău pod, Bahlui! ALECSANDRI, P. I 202. Să mai uite de aste valuri lumești. ȘEZ. IV 17. Valurile tinereții = nestatornicia, inconsecvența, dibuirile inerente vîrstei tinere. Ei! nu te rușina! Ale tinereții valuri! CARAGIALE, T. II 68. Valul (sau valurile) vremii = curgere, desfășurare, trecere a vremii. Ca valul vremilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus. GOGA, P. 22. Parcă nici n-o atinsese valul vremii. Aceeași bătrînică sprintenă și veselă. VLAHUȚĂ, O. A. 497. Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai. EMINESCU, O. I 213. II. Fig. Nume generic dat unor lucruri care pot fi comparate cu valul (I), ca formă sau ca mișcare. 1. (Predomină ideea de aplecare și de ridicare) Către sfîrșit de iunie, valurile spicelor încărcate se păstrează încă verzi. RALEA, O. 135. Vedeam valuri verzi de grîne, unduirea unei iniști. EMINESCU, O. I 141. Valurile de iarbă... nu-i insuflă îngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU S. III 15. ♦ Oscilație, fluctuație. Nu mai trebuiesc comentarii la mica poezioară pe care mi-a inspirat-o nestatornicia valurilor politicei daco-romane. CARAGIALE, O. VI 50. 2. (Predomină ideea de mase în succesiune continuă și tumultuoasă) Valul de oameni se retrage. DUMITRIU, N. 98. Valuri de frunze treceau, te înfiorau cu foșnetul lor trist. SADOVEANU, O. I 330. Colonelul asculta distrat, privind valurile de lume. C. PETRESCU, Î. II 11. 3. (Predomină ideea de masă învolburată) După un timp, oboseala îmi dă ca un val de nebunie. CAMIL PETRESCU, U. N. 391. Îmi venise așa în ochi ca un val de bucurie. C. PETRESCU, S. 146. Un val fierbinte de mînie parcă i se ridică din tălpi pină-n rădăcina părului. MIRONESCU, S. A. 29. ♦ Impuls, avînt, curent. 4. (Predomină ideea de masă care se revarsă, copleșește) Cînd stătea valul de ploaie, rămînea vîntul sunind și fluierînd. SAVODEANU, M. C. 51. Titu răspunse cu un val de sărutări. REBREANU, R. I 248. Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. TOPÎRCEANU, B. 73. 5. (Predomină ideea de linie sinuoasă, învălurată) De la asfințit suiau cu grabă valuri de nouri spre creștetul bolții. SADOVEANU, O. III 591. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. 6. (Învechit și arhaizant) încercare grea, cumpănă. N-ai știut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. SADOVEANU, O. VII 49. Se încurcă puțin pe la crîșma din sat, spre a-și drege cheful după un val așa de greu. GANE, N. II 13. ◊ Expr. A avea val = a avea neplăceri, dificultăți; a trece printr-un pericol, printr-o cumpănă. Așa că-i poate cunoaște un om înțelept că ei au avut val în noaptea aceea. PAMFILE, S. T. 127. Toarce subțire și răsucește bine tortul, să fie tare, să nu avem val cu el la țesut. RETEGANUL, P. I 53. A face cuiva val = a provoca cuiva neplăceri, a-i face greutăți. Mă duc să nu vă fac val. RETEGANUL, P. I 76. Du-te, mîndră, mutului, Nu-mi fă val tu capului. HODOȘ, P. P. 124. 7. (Popular) Treabă, motiv, pretext. Nu știu ce valuri mi-aș face să văd pe badea cum zace. ȘEZ, XX 39. III. Nume dat unor obiecte în formă de sul sau de cilindru. 1. Sul de pînză sau de altă țesătură, înfășurată de obicei pe un cilindru de lemn sau de carton; vălătuc, trîmbă. Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. Începură a scoate din lada babei valuri de pînză. CREANGĂ, P. 14. De la ușă pînă-n casă Numai valuri de mătasă. PĂSCULESCU, L. P. 52. Am să te vînd în tîrg la Buzău Pe chile de grîu, Valuri de postav. TEODORESCU, P. P. 57. Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei, care se folosesc ca sfoară de legat. Fă-mă, doamne, val de tei, Și m-aruncă-ntre femei. CREANGĂ, A. 64. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (În expr.) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței; orcicar. 4. (Regional) Tăvălug (2), treierătoare (2). Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește tăvăluc. val. PAMFILE, A. R. 207. 5. Sul de lemn sau de metal, pe care se înfășoară și de pe care se desfășoară lanțul care ține găleata la fîntînă. 6. Vălătuc (4).

val n. 1. apă de mare, de râu șau de lac, agitată și ridicată de furtună: corabia mare și valuri mari o bat; 2. prin analogie, ceea ce seamănă valurilor: pe valul pieptului AL. valurile verzi de grâne EM. lampele revarsă valuri lucitoare BOL.; 3. fig. necaz, păs: omul e dator să lupte cu valurile vieții CR.; a face cuiva val, a-l necăji, a-i pune piedici (cf. învăluì); 4. turburare violentă: aruncă țara în valuri noui BĂLC. [Șlav. VALŬ, undă].

val n. 1. ceea ce se înfășură și formează un sul: val de pânză; 2. massă cilindrică: un val de iarbă, val de pământ; 3. în tipografie, sulul la presă care alimentează literele cu cerneală. [Bulg. VAL, sul].

1) val n., pl. urĭ (vsl. valŭ, val, talaz, undă, valiti, a rostogoli; bg. val, sul, vălătuc, cilindru; sîrb. val, val, talaz, valj, cilindru, rus. val, val, talaz, cilindru, dim. válik. V. în-, nă- și pră-vălesc, pod-, pri- și za-val, răz-vală, tăvăluc, valma, văluĭesc). Ridicătură de apă cauzată de vînt orĭ de trecerea repede a unuĭ bastiment orĭ de alt corp care mișcă apa. (V. talaz). Fig. Valurile lumiĭ, valurile vĭețiĭ, zbucĭumu saŭ vîrteju lumiĭ. A nu avea val (vechĭ), a nu avea turburare. Sul, vălătuc, trîmbă: val de pînză. Valț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

val (masă de apă, trâmbă, instrument, meterez) s. n., pl. váluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAL s. 1. talaz, undă. (~urile mării.) 2. v. buclă. 3. v. vârtej. 4. (TEHN.) (reg.) juvăț, orcicar. (~ul prinde șleaul sau ștreangul la crucea căruței.) 5. v. sul.

VAL s. 1. talaz, undă. (~urile mării.) 2. buclă, cirlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scîr. (~ din părul cuiva.) 3. vîrtej. (~ de care se atîrnă găleata la fîntînă.) 4. (TEHN.) (reg.) juvăț, orcicar. (~ prinde șleaul sau ștreangul la crucea căruței.) 5. sul, trîmbă, vălătuc, (Olt. și Ban.) vig. (Un ~ de pînză.) 6. (AGRIC.) tăvălug. (~ pentru treieratul rudimentar.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

val (valuri), s. n.1. Undă, talaz. – 2. Vălătuc, țesătură înfășurată pe un cilindru. – 3. Piesă cilindrică de metal la mașina tipografică. – 4. Încercare grea, neplăcere, necaz. – 5. Barieră, obstacol, meterez. Sl. valŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 443; Conev 38), bg., sb., cr., slov., ceh., rus. val, alb. valë (Philippide, II, 657). Pentru sensul 5, cf. germ. Wall (der. directă din germ., propusă de Candrea, nu este sigură). – Der. vălășag, s. n. (necaz, neplăcere), sec. XVII, înv.; vălui, vb. (a înfășura; a înconjura; a chinui, a supăra; a undui, a face valuri); învălui, vb. (a înfășura în; a rula; a împrejmui, a înconjura; a chinui, a supăra; refl., a se învîrti); învăluială (var. învăluitură), s. f. (rulare; înv., chin, suferință); învălura, vb. (a învălui, a înconjura, a chinui, a supăra); văluros, adj. (cu valuri mari); vălătuc, s. n. (tăvălug, rulou, cilindru; val de pînză rulată; val puternic, tălăzuire; specie de chirpici cilindric, din lut amestecat cu paie), probabil der. expresiv, cf. tăvăluc; (în)vălătuci, vb. (a înfășura, a rula; a face vălătuci, a construi cu pămînt bătătorit); înveli (var. înv. învăli), vb. (a înfășura; a acoperi; a pune acoperiș pe o casă; Trans., a pune vălul de mireasă; a înfășura urzeala pe sul; a ascunde), de la val, sau direct din sl. valiti; înveliș, s. n. (acoperitoare, copertă, strat exterior); învelitoare (var. învălitoare), s. f. (înveliș; cuvertură, plapumă; batic, șal; acoperiș); învelitură, s. f. (acoperămînt; șal); desveli, vb. (a descoperi, a dezbrăca). – Cf. vălări, valma, năvăli, prăvăli.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

valuri de nisip (sedim.) (pl.), (engl.= sand wave) megaondulații cu lungimi mai mari de 60 cm, formate de curenții acvatici puternici la supr. unor sedimente din râuri și mări de mică adâncime. Crestele lor sunt drepte sau sinuoase și orientate transversal față de direcția curentului; flancul anter. este abrupt, iar cel poster. este lin. variolite, (engl.= variolitic) bazalte bogate în → sferulite (agregate fibros-radiare alcătuite din cristale aciculare de plagioclazi și piroxeni); v. se formează în zonele marginale ale → pillow-lavelor și rezultă în urma devitrificării maselor de sticlă vulcanică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTE MARE, UNDAE (lat.) valurile înaintea mării – Cauza premerge efectul.

FLUCTUAT NEC MERGITUR (lat.) e izbit de valuri, dar nu se scufundă – Inscripție pe emblema Parisului: o corabie înfruntând valurile.

NOUL VAL, termen introdus de câțiva regizori francezi, grupați în jurul revistei „Cahier du cinéma”, care, polemizând cu cinematograful tradițional, cereau o reînnoire a tematicii, a limbajului și independența față de cinematograful industrial. Printre cei mai de seamă reprezentanți: M. Camus, C. Chabrol, J.L. Godard, J. Rivette, F. Truffaut ș.a.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face valuri expr. a produce agitație / senzație.

a se lăsa dus de curent / de val expr. a acționa sub influența unor factori externi; a-și trăi viața fără a lua decizii privitoare la propria persoană.

Intrare: val (de apă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • val
  • valul
  • valu‑
plural
  • valuri
  • valurile
genitiv-dativ singular
  • val
  • valului
plural
  • valuri
  • valurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

val (de apă)

  • 1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur.
    surse: DLRLC DEX '09 sinonime: talaz diminutive: vălurel 4 exemple
    exemple
    • Vasul nostru bătrîn, slăbit din încheieturi, gemea greoi, cutremurat la fiecare val ce se izbea în coastele-i de lemn. BART, S. M. 52.
      surse: DLRLC
    • Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • figurat Mărirea să-l înece în valurile sale! ALECSANDRI, T. II 164.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vijelios
    • 1.2. locuțiune adverbială În valuri sau valuri-valuri = unul după altul.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: succesiv 2 exemple
      exemple
      • I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206.
        surse: DLRLC
      • Căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială În valuri sau valuri-valuri = din plin, cu grămada.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: puhoi (s.n.) 2 exemple
      exemple
      • Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. 410.
        surse: DLRLC
      • Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie În valul apei = contra direcției valurilor, împotriva cursului apei, în susul apei.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Din picioare se pescuiește și mergînd la deal «în valul apei». ANTIPA, P. 152.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Omul e dator să se lupte cît o putea cu valurile vieții. CREANGĂ, P. 235.
        surse: DLRLC
      • În interval, cei trei frați desmoșteniți cercau valurile lumii sub orizonturi străine. HASDEU, I. V. 99.
        surse: DLRLC
      • Adeseori departe de-a lumei triște valuri, Cu păsuri regulate eu măsur al tău pod, Bahlui! ALECSANDRI, P. I 202.
        surse: DLRLC
      • Să mai uite de aste valuri lumești. ȘEZ. IV 17.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ei! nu te rușina! Ale tinereții valuri! CARAGIALE, T. II 68.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ca valul vremilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus. GOGA, P. 22.
        surse: DLRLC
      • Parcă nici n-o atinsese valul vremii. Aceeași bătrînică sprintenă și veselă. VLAHUȚĂ, O. A. 497.
        surse: DLRLC
      • Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai. EMINESCU, O. I 213.
        surse: DLRLC
  • 2. prin analogie Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (1.); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Predomină ideea de aplecare și de ridicare.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Către sfîrșit de iunie, valurile spicelor încărcate se păstrează încă verzi. RALEA, O. 135.
        surse: DLRLC
      • Vedeam valuri verzi de grîne, unduirea unei iniști. EMINESCU, O. I 141.
        surse: DLRLC
      • Valurile de iarbă... nu-i insuflă îngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU S. III 15.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Nu mai trebuiesc comentarii la mica poezioară pe care mi-a inspirat-o nestatornicia valurilor politicei daco-romane. CARAGIALE, O. VI 50.
          surse: DLRLC
    • 2.2. Predomină ideea de mase în succesiune continuă și tumultuoasă.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Valul de oameni se retrage. DUMITRIU, N. 98.
        surse: DLRLC
      • Valuri de frunze treceau, te înfiorau cu foșnetul lor trist. SADOVEANU, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • Colonelul asculta distrat, privind valurile de lume. C. PETRESCU, Î. II 11.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Predomină ideea de masă învolburată.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • După un timp, oboseala îmi dă ca un val de nebunie. CAMIL PETRESCU, U. N. 391.
        surse: DLRLC
      • Îmi venise așa în ochi ca un val de bucurie. C. PETRESCU, S. 146.
        surse: DLRLC
      • Un val fierbinte de mînie parcă i se ridică din tălpi pînă-n rădăcina părului. MIRONESCU, S. A. 29.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Predomină ideea de masă care se revarsă, copleșește.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Cînd stătea valul de ploaie, rămînea vîntul sunînd și fluierînd. SAVODEANU, M. C. 51.
        surse: DLRLC
      • Titu răspunse cu un val de sărutări. REBREANU, R. I 248.
        surse: DLRLC
      • Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. TOPÎRCEANU, B. 73.
        surse: DLRLC
    • 2.5. Predomină ideea de linie sinuoasă, învălurată.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • De la asfințit suiau cu grabă valuri de nouri spre creștetul bolții. SADOVEANU, O. III 591.
        surse: DLRLC
      • Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • N-ai știut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. SADOVEANU, O. VII 49.
      surse: DLRLC
    • Se încurcă puțin pe la crîșma din sat, spre a-și drege cheful după un val așa de greu. GANE, N. II 13.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A avea val = a avea neplăceri, dificultăți; a trece printr-un pericol, printr-o cumpănă.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Așa că-i poate cunoaște un om înțelept că ei au avut val în noaptea aceea. PAMFILE, S. T. 127.
        surse: DLRLC
      • Toarce subțire și răsucește bine tortul, să fie tare, să nu avem val cu el la țesut. RETEGANUL, P. I 53.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A face cuiva val = a provoca cuiva neplăceri, a-i face greutăți.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mă duc să nu vă fac val. RETEGANUL, P. I 76.
        surse: DLRLC
      • Du-te, mîndră, mutului, Nu-mi fă val tu capului. HODOȘ, P. P. 124.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Nu știu ce valuri mi-aș face să văd pe badea cum zace. ȘEZ, XX 39.
      surse: DLRLC
  • 5. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trâmbă vălătuc 4 exemple
    exemple
    • Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30.
      surse: DLRLC
    • Începură a scoate din lada babei valuri de pînză. CREANGĂ, P. 14.
      surse: DLRLC
    • De la ușă pînă-n casă Numai valuri de mătasă. PĂSCULESCU, L. P. 52.
      surse: DLRLC
    • Am să te vînd în tîrg la Buzău Pe chile de grîu, Valuri de postav. TEODORESCU, P. P. 57.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fă-mă, doamne, val de tei, Și m-aruncă-ntre femei. CREANGĂ, A. 64.
        surse: DLRLC
  • 6. tipografie Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 7. regional Tăvălug (3.), treierătoare (?).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tăvălug un exemplu
    exemple
    • Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește tăvăluc... val. PAMFILE, A. R. 207.
      surse: DLRLC
  • 8. popular Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 9. (în) sintagmă Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul (1.) de crucea căruței.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: orcicar
  • surse: DLRLC sinonime: vălătuc

etimologie: