1) val n., pl. urĭ (vsl. valŭ, val, talaz, undă, valiti, a rostogoli; bg. val, sul, vălătuc, cilindru; sîrb. val, val, talaz, valj, cilindru, rus. val, val, talaz, cilindru, dim. válik. V. în-, nă- și pră-vălesc, pod-, pri- și za-val, răz-vală, tăvăluc, valma, văluĭesc). Ridicătură de apă cauzată de vînt orĭ de trecerea repede a unuĭ bastiment orĭ de alt corp care mișcă apa. (V. talaz). Fig. Valurile lumiĭ, valurile vĭețiĭ, zbucĭumu saŭ vîrteju lumiĭ. A nu avea val (vechĭ), a nu avea turburare. Sul, vălătuc, trîmbă: val de pînză. Valț.