opțiuni
  • info

17 definiții pentru admirabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -e, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirable.

admirabil, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. 117 / Pl: ~i, ~e / E: fr admirable, lat admirabilis] Demn de a fi admirat Si: minunat, excelent, încântător.

*ADMIRABIL I. adj. Vrednic de admirat, minunat, uimitor: timp ~; calități ~e. II. adv. De minune, în chip vrednic de admirat: vorbește ~; cîntă ~ de bine [fr. < lat.].

ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile.

ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -e, adj. Vrednic de a fi admirat, care deșteaptă admirația; minunat, încîntător. Eminescu are versificarea bogată, muzicală, frumoasă, limbă admirabilă și tot atît de admirabile tablouri. GHEREA, ST. CR. I 96.

ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încîntător, excelent. – Fr. admirabile (lat. lit. admirabilis).

ADMIRABIL, -Ă adj. Vrednic de admirat; încîntător, minunat. [Cf. fr. admirable, lat. admirabilis].

ADMIRABIL, -Ă adj. vrednic de admirat; încântător, minunat. (< fr. admirable, lat. admirabilis)

ADMIRABIL ~ă (~i, ~e) Care este plin de farmec; care este vrednic de admirat; încântător; fermecător; adorabil. /<lat. admirabilis, fr. admirable

admirabil a. demn de admirațiune, minunat. ║ adv. de minune.

*admirábil, -ă adj., (lat. admirabilis). Demn de admirațiune, minunat. Adv. În mod admirabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

admirabil adj. m., pl. admirabili; f. admirabilă, pl. admirabile

admirabil adj. m., pl. admirabili; f. admirabilă, pl. admirabile

admirabil adj. m., pl. admirabili; f. sg. admirabilă, pl. admirabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADMIRABIL adj. deosebit, excelent, încântător, remarcabil. (Un spectacol ~.)

ADMIRABIL adj. deosebit, excelent, încîntător, remarcabil- (Un spectacol ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mirabile dictu (lat. „Admirabil de spus”) și Mirabile visu („Admirabil de văzut”) – locuțiuni care se folosesc atît în sensul lor pozitiv cît și prin antifrază (sens contrar). Se poate spune, de exemplu, despre o reprezentație slabă: a fost un spectacol mirabile visu! FOL.

Intrare: admirabil
admirabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirabil
  • admirabilul
  • admirabilu‑
  • admirabilă
  • admirabila
plural
  • admirabili
  • admirabilii
  • admirabile
  • admirabilele
genitiv-dativ singular
  • admirabil
  • admirabilului
  • admirabile
  • admirabilei
plural
  • admirabili
  • admirabililor
  • admirabile
  • admirabilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

admirabil, admirabilăadjectiv

  • 1. Vrednic de a fi admirat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: excelent minunat încântător
    • format_quote Eminescu are versificarea bogată, muzicală, frumoasă, limbă admirabilă și tot atît de admirabile tablouri. GHEREA, ST. CR. I 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.