16 definiții pentru tiranie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRANIE, tiranii, s. f. 1. Formă de conducere politică în Grecia antică; p. gener. conducere politică, guvernare despotică sau obținută prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); faptă de tiran. – Din fr. tyrannie.

TIRANIE, tiranii, s. f. 1. Formă de conducere politică în Grecia antică; p. gener. conducere politică, guvernare despotică sau obținută prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); faptă de tiran. – Din fr. tyrannie.

tiranie sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 81/27 / V: (înv) ~răn~ / S și: (înv) tyrănnie / Pl: ~ii / E: ngr τυραννία, fr tyrannie] 1 (Ant) Formă de conducere politică apămtă în Grecia antică în sec. VII-VI î. Hr., în condițiile decăderii aristocrației gentilice și a democratizării vieții politice. 2 Guvernare despotică sau instituită prin uzurpare Si: despotism. 3-6 Caracterul a ceea ce este tiranic (6-9). 7 (Îvr) Stăpânire. 8-10 Comportare de tiran (2-3, 5) Si: (îvr) tiranism (1-3). 11-13 (Mpl) Faptă de tiran (2-3, 5) Si: (îvr) tiranism (4-6). 14 (Fig) Putere irezistibilă pe care o exercită un lucru, o idee, un sentiment etc. asupra cuiva Si: dominație. 15 (Îvr) Suferință fizică și morală Si: chin.

TIRANIE, (rar) tiranii, s. f. 1. (În antichitate) Formă de guvernămînt în unele cetăți grecești în epoca de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă; (mai tîrziu) putere ilegală obținută de un tiran prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic; stăpînire arbitrară și dușmănoasă, domnie despotică. Tirania se va zbate Să te rupă cu-al ei dinte. Tu cu pala forții Fulger-o și zvîrle-o morții, Și din drum nu te abate, Haide înainte! NECULUȚĂ, Ț. D. 46. Pînă cînd să ne tot plece cruda, oarba tiranie? ALECSANDRI, P. II 7. Istoria omenirii nu ne înfățișează decît lupta necontenită a dreptului în contra tiraniei. BĂLCESCU, O. I 324. ♦ Comportare, atitudine de tiran; (mai ales la pl.) faptă de tiran. Peste vreo cinci zile, altă rublă; pe urmă, din patru în patru zile, regulat. Dar toate tiraniile trebuie să aibă un capăt. Am hotărît să mă revolt. CARAGIALE, O. II 76. Ea-n casă poruncește cu aspră tiranie. NEGRUZZI, S. II 245. Ghinea, vistier mare, se făcuse nesuferit țării prin tiraniile lui. BĂLCESCU, O. I 20. – Variantă: tirănie (COȘBUC, P. I 264, CONACHI, P. 297, BUDAI-DELEANU, Ț. 357) s. f.

TIRANIE s.f. 1. Formă de guvernămînt antică a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă. ♦ Putere obținută prin uzurpare. 2. Stăpînire nedreaptă, bazată pe asuprire și violență; domnie despotică. Gen. -iei. / < fr. tyrannie, lat., gr. tyrannia].

TIRANIE s. f. 1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă. 2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare. 3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime. (< fr. tyrannie)

TIRANIE ~i f. 1) Formă de conducere politică în care puterea de stat se afla în mâinile unui tiran; despotism. 2) Guvernare bazată pe puterea nelimitată a unei persoane despotice. 3) Atitudine sau comportare de tiran. [G.-D. tiraniei] /<ngr. tirannia, fr. tyrannie

tiranie f. 1. domnie uzurpată și ilegală; 2. guvern legitim, dar injust și crud; 3. opresiune, violență: e o tiranie; 4. purtare imperioasă și violentă în raporturile de familie sau de societate; 5. fig. putere ce unele lucruri au asupra oamenilor: tirania modei, tirania pasiunilor.

*tiraníe f. (vgr. și ngr. tyrannia, fr. tyrannie, it. tirannia). Domnie uzurpată: tirania luĭ Pisistrate la Atena. Domnie crudă și nrdreaptă: tirania luĭ Caligula. Fig. Conducere aspră, abuz de autoritate, Puterea irezistibilă a unor lucrurĭ: tirania modeĭ, a pasiunilor. – Maĭ vechĭ -ăníe, tiranie, cruzime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tiranie s. f., art. tirania, g.-d. art. tiraniei; pl. tiranii, art. tiraniile (desp. -ni-i-)

tiranie s. f., art. tirania, g.-d. art. tiraniei; pl. tiranii, art. tiraniile

tiranie s. f., art. tirania, g.-d. art. tiraniei; pl. tiranii, art. tiraniile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIRANIE s. (POL.) despotism, samavolnicie, (înv.) despoție. (~ unei guvernări.)

TIRANIE s. despotism, samavolnicie, (înv.) despoție. (~ unei guvernări.)

Intrare: tiranie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiranie
  • tirania
plural
  • tiranii
  • tiraniile
genitiv-dativ singular
  • tiranii
  • tiraniei
plural
  • tiranii
  • tiraniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirănie
  • tirănia
plural
  • tirănii
  • tirăniile
genitiv-dativ singular
  • tirănii
  • tirăniei
plural
  • tirănii
  • tirăniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tiranie, tiraniisubstantiv feminin

  • 1. Formă de conducere politică în Grecia antică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin generalizare Conducere politică, guvernare despotică sau obținută prin uzurpare. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Tirania se va zbate Să te rupă cu-al ei dinte. Tu cu pala forții Fulger-o și zvîrle-o morții, Și din drum nu te abate, Haide înainte! NECULUȚĂ, Ț. D. 46. DLRLC
      • format_quote Pînă cînd să ne tot plece cruda, oarba tiranie? ALECSANDRI, P. II 7. DLRLC
  • 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Istoria omenirii nu ne înfățișează decît lupta necontenită a dreptului în contra tiraniei. BĂLCESCU, O. I 324. DLRLC
    • 2.1. Comportare, atitudine de tiran; faptă de tiran. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Peste vreo cinci zile, altă rublă; pe urmă, din patru în patru zile, regulat. Dar toate tiraniile trebuie să aibă un capăt. Am hotărît să mă revolt. CARAGIALE, O. II 76. DLRLC
      • format_quote Ea-n casă poruncește cu aspră tiranie. NEGRUZZI, S. II 245. DLRLC
      • format_quote Ghinea, vistier mare, se făcuse nesuferit țării prin tiraniile lui. BĂLCESCU, O. I 20. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.