12 definiții pentru samavolnicie samovolnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul-plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

samavolnicie sf [At: CORESI, EV. 24 / V: (înv) ~mov~ / Pl: ~ii / E: samavolnic + -ie] 1 (Înv; îf samovolnicie) Libertate de a lucra, de a acționa fiecare după voia sa. 2 Libertate pe care și-o arogă cineva de a proceda, de a acționa după bunul său plac, prin încălcarea (flagrantă a) voinței și a drepturilor altora. 3 Atitudine, acțiune, manifestare samavolnică (2). corectată

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind legile și încălcînd drepturile cetățenilor; act samavolnic. Guvern îi aista?... Guvern regulamentar ori pașalîc, în care domnește interesul și samavolnicia? ALECSANDRI, T. 1341. Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? id. ib. 1357.

SAMAVOLNICÍE ~i f. 1) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; silnicie. 2) Faptă samavolnică. /samovolnic + suf. ~ie

samovolnicie sf vz samavolnicie

samovolnic(ie) a. și f. arbitrar (vorbă ieșită din uz sau luată în mod ironic): în care domnește interesul și samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOLĬNIKŬ, lit. de sine voitor].

samovolnicíe f. (d. samovolnic). Rar. Arbitrar, procedură samovolnică. – Și sama-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

samavolnicíe s. f., art. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile

samavolnicíe s. f., arf. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAMAVOLNICÍE s. 1. v. abuz. 2. v. tiranie.

SAMAVOLNICIE s. 1. abuz, exces, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~iile lui.) 2. despotism, tiranie, (înv.) despoție. (~ unei guvernări.)

Intrare: samavolnicie
samavolnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samavolnicie
  • samavolnicia
plural
  • samavolnicii
  • samavolniciile
genitiv-dativ singular
  • samavolnicii
  • samavolniciei
plural
  • samavolnicii
  • samavolniciilor
vocativ singular
plural
samovolnicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.