tiranie sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 81/27 / V: (înv) ~răn~ / S și: (înv) tyrănnie / Pl: ~ii / E: ngr τυραννία, fr tyrannie] 1 (Ant) Formă de conducere politică apămtă în Grecia antică în sec. VII-VI î. Hr., în condițiile decăderii aristocrației gentilice și a democratizării vieții politice. 2 Guvernare despotică sau instituită prin uzurpare Si: despotism. 3-6 Caracterul a ceea ce este tiranic (6-9). 7 (Îvr) Stăpânire. 8-10 Comportare de tiran (2-3, 5) Si: (îvr) tiranism (1-3). 11-13 (Mpl) Faptă de tiran (2-3, 5) Si: (îvr) tiranism (4-6). 14 (Fig) Putere irezistibilă pe care o exercită un lucru, o idee, un sentiment etc. asupra cuiva Si: dominație. 15 (Îvr) Suferință fizică și morală Si: chin.